Etern timpul pierdut
a rămas o gaură-n perete
Un ruj amorțit atârnat
lângă-o oglindă amară -
Mai trec cateodata îmbătat -
parfum...
și patul neatins parcă etern...


Am păstrat un buchet
îmbrăcat în albe șuvițe
Un dram de lumină prea chioară...
dar de ce altceva să m-agăț!?


M-am plictisit de rânduri
și buchii cochete...
Aș vrea să spun că urăsc!

Pastrat-am buchetul...
dar n-am să ajung niciodată
la el...


Am rămas o așchie
sărită departe - aproape;
Descompusă în ploaie
sub tălpi delicate
ale unui parfum de damă...