Am să trec și peste asta, sunt sigur! Ascult Anathema și parcă îmi vine să-mi șterg zâmbetul tâmp de pe față. Vecinul de sub mine și-a deschis atelier de mobilă pe balcon, nu știam că este black-er. Tot timpul gi gi-ește la bucățile de lemn și se pare că vrea să facă și atmosferă aruncând pe geam rumegușul. Vântul bate iar rumegușul lui mă în(n)eacă. Mâine voi începe să tai bilete. Vor veni cei mai supărați fani să-l privească, să se zgâiască la fațada blocului. Trăim în democrație și că, m-am gândit eu, fiecare trebuie să profite din nebunia celuilalt.
Închid un ochi, cu celălalt încerc să ademenesc musca speriată de fumul de țigară din cameră. Am vazut pe Animal Planet cum se face, cel puțin cred că am văzut la televizor. Era oare la radio? Nu-mi pasă. Am început să lăcrimez, globul ocular să mă usture; poate i se face milă și pleacă în căutarea altui ochi întins drept cursă. E vorba de vecina de vis-à-vis. Tot timpul o zăresc prin peretele de copaci mult prea mulți sa văd ce face. Oricum, pun pariu ca e urâtă, are un soț gras și doi copii nesuferiți. Să fie cei pe care îi aud pe la unu fără ceva (nu m-am putut abține, e un banc; știți voi, ăla cu femeia nefericită)? Încă ascult Anathema. Am să dau mai tare, poate îi bag în depresie și se vor…duce la culcare împreună cu cei doi incompatibili. Vecinul meu black-er a obosit, la fel și eu. Mă duc să mă dorm.