Eu, Eugen Gălățeanu, cu sufletul în mână, mă prezint curat în fața judecății de apoi (deocamdată a acestui site).
Sunt acum, mic cât o furnică, sau cât un bob de grâu. Sunt un omuleț neînsemnat.Vă privesc de jos, de la firul ierbii, un pic cu teamă, un pic cu bucurie.
Recunosc. Am făcut greșeli mai mari sau mai mici.
Îmi cer iertare pentru faptul că exist și pentru faptul că existența mea pe site i-a supărat pe unii sau pe alții.
Am scris totdeauna ce am crezut. "Stăpânii mei" au fost doar mintea și conștiința mea. Poate lucrurile pe care le-am scris n-au plăcut. Păcat. Dacă am scrie doar lucruri plăcute am trăi în cea mai bună dintre lumi, nu ? Sincer, nu-mi cer iertare pentru nimic din ce-am scris. Dacă va fi cineva să mă judece, acolo sus, pentru atitudinea mea de stânga- e liber să o facă. Trăim într-o țară liberă și fiecare avem dreptul la propriile păreri și opinii.
Am scris pentru că simt nevoia să scriu. Și pentru că e plăcut să știi că e cineva, acolo, care te citește. Cred că am avut mai mulți cititori decât un scriitor normal- cel puțin așa spune statistica. E un lucru bun ? E un lucru prost ? Mi-au plăcut totdeauna schimburile de idei. Cele realizate însă nu prin intermediul ciomagului.
Am avut o repulsie instinctivă față de fascism și față de nazism. Rudele mele au murit în lagărul de concentrare- e unul din puținele subiecte față de care nu glumesc.Am sancționat întotdeauna tot ce mi s-a părut o deviere spre aceste zone prea negre.
Am fost plicticos. E inevitabil să fii plicticos atunci când compui. Îmi cer iertare pentru toată plictiseala pe care v-am provocat-o.
N-am avut prieteni pe site. Sunt în general un tip teribil de complexat. Dar complexele acestea sunt mai mult fizice- un motiv pentru care nu m-am deplasat niciodată până la Casa Eliad.Știu că lumea râde de mine pe stradă. E suficient.
Am cârcotit în comentarii. Un comentariu laudativ e un comentariu plicticos. N-am făcut însă niciodată atacuri la persoană. Sau nu le-am făcut intenționat. Sau nu le-am făcut neprovocat. Cred însă că n-am făcut niciodată atacuri la persoană.
Am schilodit- însă nu ireversibil- limba română. Am comis o groază de typo-uri.
Cât despre numele meu adevărat...contează ? Atunci când se făceau demascări una din cele mai urâte era demascarea numelui. Domnule Gălățeanu, te cheamă de fapt Șloim Bercovici.Știm noi că ești un Șloim. Sau Ițic Iaschinschi. Sau , cine știe...numele meu fie mereu vântul.