Adorm învelit cu boarea ființei tale,
privind câmpuri de-albastru necuprins...

Mi te-am visat întotdeauna rază de soare mângâindu-mi chipul;
Acum îmi ești...

Între vechi și nou am descoperit culorile tale,
Un timp cu aroma de nucă în beția dimineții,
Al timp cu aroma de struguri printre stelele nopții

Caut cuvintre printre universurile tale albastre
aș vrea să le descopăr... să îți spun singurul secret
care a mai rămas de alfat în mine... într-o minte pustie...
într-o inimă...
o înveți să trăiască...

Mă înveți din nou disperarea...
disperarea de a iubi din nou printre picuri de ploaie...
de dor...
de tine...