Azi mă iau de vânzatoare. Nu vânzatoare de țară, ci acele vânzatoare de magazin. Care îți vând ție pâine, lapte, carne, ouă în fiecare zi.
Cu siguranță nu îți dorești când esti mic să ajungi vânzatoare, "atunci când ești mare". Cu siguranță și ele și-au dorit să fie doctorițe sau balerine. Nu le-a dus capul. Nu le duce nici acum. Pe cele mai multe dintre ele. Unele sunt femei cinstite, politicoase, chiar inteligente. Nu au știut însă să își folosească resursele și au ajuns...vânzatoare.
Am lângă bloc un mic magazin, într-o singură cameră. Bine aprovizionat cu mezeluri, cu brânzeturi. Proaspete, de calitate. Mezeluri Angst, care mie îmi plac. La acest magazin servesc trei doamne. Una cam la 50 de ani, căruntă, cu părul lung, purtat în coadă.
Una cam la 40 de ani, căruntă , vopsită galben, nu blond, cu părul încrețit artificial, cu ochelari mari și grosi, stă cu gura deschisă tot timpul.
Una care nu cred că are 20 de ani. Poartă tot timpul o căciula de lână, împletită de mână, de un vișiniu ciudat cu verde. Cercei mari de aur, care îi ajung aproape până la umeri.
Încep cu ea.
Merg într-o seară la magazin. Vroiam să cumpar niște brânză de burduf. Draguț, comand o jumatate de bilă din aia de brânză în burduf.
Ea, la fel de drăguță, scoate mingiuca de brânză din frigider și o taie în două jumătați egale. Dar ce te faci că pe cuțit i-a rămas niște brânză ?
Probabil aceeași întrebare și-a pus-o și ea. "Ce să fac cu brânza rămasă pe cuțit ?" Pentru că e fată desteaptă și de sub căciula aia de lână nu îi fură nimeni inteligența, a găsit repede și răspunsul. Așa că, a șters brânza de pe cuțit pe un deget arătător.
Apoi cu grație, a ras-o cu același cuțit pe bucata de brânză care urma să mi-o servească mie. Zâmbind a împachetat totul și mi-a oferit pachetul.
Am rămas tâmpit. Nu știam dacă e adevarat ce am văzut sau sunt filmat cu camera ascunsă. Mi se părea o glumă bună. Așa că nu am întins mâna după pachet. Ea mi-l întindea în continuare. Am întrebat-o: Vorbești serios? Ea mi-a răspuns: Dar nu am spus nimic. Eu: Vrei să iau brânza asta ? Ea: Pai nu ați cerut-o? Eu: Cu tot cu ce ți-ai ras tu de pe deget? Ea:....Păi... Eu: Păi ce? De unde știu eu ce ai făcut cu degetul ăla?
( începusem să mă enervez, fiind totodată amuzat de situație ). EA: Nu am făcut nimic cu degetul... Eu: Dacă mi-aș fi dorit brânza rasă de pe deget ți-aș fi spus de la început. EA: nu mai zice nimic.
În spatele meu se strânseseră destui oameni care priveau zâmbind. Unii nu întelegeau ce am cu biata fată. Probabil mai primiseră astfel de brânză și era bună. Și deveniseră nerăbdători. Așa că am pus punct scenei.
EU: Draga mea, păstrează brânzuța aia, să i-o dai soțului tau. Mie te rog să îmi dai o altă jumatate. Și dacă am chef de brânză de pe degete, o să rad de pe ale mele. Mulțumesc.
Când dau să plec, doamna cea cu ochelarii mari și groși, care gâfaie tot timpul ca să dea senzația că este foarte ocupată, le spune clienților:" Ia uite și la tânarul ăsta ce nesimțire! Fată, data viitoare îl servesc eu, să vezi ce-i fac !