E dimineață!
Ca de obicei, îmi beau cafeaua liniștită, verificându-mi căsuța poștală electronică.
Nu vreau să fiu deranjată! Este momentul cel mai liniștit al zilei și vreau – întotdeauna – să-l savurez. Copiii încă dorm, (cel mare este în vacanță) și mă gândesc că nu ar fi rău ca această lună să iau și eu o mică vacanță, având în vedere că tocmai am trecut de proaspăta sesiune cu brio.
Și încep a-mi face calcule. Mai întâi datoriile, apoi restul și îmi fac un bilanț. Realizez că îmi permit o mică incursiune până la ” oma”- bunica din Germania. Acolo, puii mei s-au simțit întotdeauna bine. Mai e și parcul de distracții cu zecile de atracții ce-ți încântă ochiul de matur, ce să mai spunem de un copil...
... Și uite așa, într-o frumoasă zi de duminică, toți ne aflam în parcul de distracții Geiselwind din Bayern.
Aici, intrarea se face individual, până la un grup de 15 persoane. Fiecare copil ce nu a depășit 1,10m, intră gratuit, urmând ca ceilalți să plătească o sumă destul de convenabilă pentru buzunarele neamțului...
De aici începe distracția. La început, zeci de papagali te întâmpină voios, urmați de trenulețul vesel pentru copii, ce te invită într-o plimbare scurtă.
Nu trebuie omise celelalte puncte de atracție, cum ar fi: circul, varietățile în arenă, varietățile în apă și așa mai departe.
Dar cele mai atractive rămân „bumerangul” sau „trenulețul groazei” care te ridică la peste 80m și rulează cu peste 150 km la oră. Nu am rezistat tentației și ne-am urcat să vedem cum este.
Știu că mă veți întreba „cum a fost?”. Ei bine, cuvintele sunt de prisos, dar e o stare superbă. Apoi „ Jurassic Parc” sau „T- Rex” unde zeci de dinozauri, reptile și păsări ce au axistat în „lumea uitată”, așa cum spun nemții, te încântă cu spectacolul lor „live”. Aici, teama și groaza pun stăpânire pe noi. Îmi iau copilul cel mic în brațe și mă strecor printre uriașele arătări. E foarte atent, dar frica învinge și începe să plângă... Cel mare preferă să rămână afară cu bunica...Am rămas cu o amintire de neuitat și cu senzația că am fost într-o altă lume. După 7 ore de distracții și voie bună, cei mici sunt foarte obosiți. Mă uit la piticul meu de nici 2 ani că, deși ochii i se închid, tot aleargă printre căprițe, de frică să nu-l atingă vreuna și se amuză când vede iezii că vin să-i mănânce din mână.Apoi ne îndreptăm spre un loc mai liniștit intitulat” Nunta păsărelelor”. Aici, două păsări se căsătoresc, iar la acest eveniment ia parte întreaga suflare din pădure. Un corb este preotul , iar bătrânul copac, ne spune întreaga poveste. Toate animăluțele cântă, iar piticul meu dansează.
Zâmbesc, e atât de frumos totul! Mă bucur când îmi văd copiii fericiți și sunt și eu împlinită. Nu am avut parte de așa ceva când am fost copil, dar îi mulțumesc lui Dumnezeu că le pot oferi copiilor tot ceea ce nu am avut eu.
Ne îndreptăm spre ieșire, dar în drumul nostru, descoperim o mică atracție pentru copii: lebedele pe apă. Cel mic insistă „să le conducă”, dar fratele lui mai mare nu îl lasă. Deja fixați în lebădă, începe cearta unde învinge cel mai mare, iar ca drept dovadă cel mic este deja la picioarele fratelui său.
E timpul retragerii spre casă, e timpul pentru o pauză...