Franta mea






Vine o virsta in care pamintul devine mai putin important decit cerul, materia mai lipsita de rost decit ideea, iar patria este mai mult un teritoriu afectiv in care ti se intimpla, cu cea mai mare probabilitate, viata gindurilor.
Eu traiesc in Franta mea si vorbesc cu emotie limba mea franceza, care a ramas o limba de cultura, in timp ce surata ei, engleza, se impune ca limba de civilizatie tehnologica.
Franta mea si limba mea franceza sint o linie a orizontului umanitatii.Privind inainte, inspre acest orizont, voi sti mereu spre ce ma indrept: patria spirituala si culturala franceza este un epicentru mental al civilizatiei in expansiune.

Ma gindesc cu multa bucurie, astazi, 14 iulie, la Franta mea.




***
Blog Angela Furtuna