toate cuvintele de dragoste s-ar fi terminat îmi prelungesc amintirile încă un veac
în noaptea asta calea lactee coboară pe marginea lacului între umerii mei
am avea nevoie împotriva unei alte nașteri universale să ne topim șoaptele
pentru noi sensuri
te-ai gândit cuvintele nu se iscă de pe malul nevăzut al inimii
ele plutesc alunecă dinspre noi înspre începuturi și iarăși te rog hai să mergem până la capăt
oamenii au nevoie și de sfârșit de când au prins rădăcini
în noaptea aceasta câte așternuturi fără de lună mi-ai croit am putea să-i dăruim și noi
un cuvânt în schimbul mâinilor noastre
toate de dragoste s-ar fi călătorit în noaptea aceasta e ploaie de stele
tot de iubire ne-am naște