singurătatea-i huzur e fată de bani gata singurătatea
suport cătușele ei cu maximă înviorare
n-am grija nici unei căni în plus nici plânsul vreunei absențe

singurătatea mă dă pe mâna mea
mă iau la pumni mă adorm mă sărut în oglindă
cu toate chipurile pe care le-aș putea lua
fără ca cineva să știe sau să vadă
singurătatea e intrată în spuma oaselor mele
acolo dospește Alteori pe spătar de scaun
sau printre umerașe în dulap

nu urlă ci domnește fără coroană o cameră închiriată
ascet Cu o singură veioză și un singur obiect
patul viu cu cearșafuri goale
în care adormim îmbrățișate
noi două La singular articulate
noapte de noapte