mama pornise cu masina salvării in miez de noapte, imi amintesc
era vacanta de vară si multă vreme incolo sirelele acelea
aveau să-mi pomenească de tine
plecase si tata cu au si vai si cu ah, in urma lor
iar mama rămăsese mai mult decat as fi vrut eu,
in spital

era o noapte atunci, dintr-acelea lungi cu cer senin si prea multe stele
e ziua americii, spunea bunica ita
cu totii se agitau, e băiat, un băietel avem
o să stea putin in spital, dar sunt bine amandoi,
auzeam printre oamenii mari, rostindu-se vestea, la telefon
de ce vă mirati, le-am spus atunci, dar fără să mă asculte vreunul
de ce nu m-ati crezut, de ce nu m-ati ascultat, i-am intrebat
nu vă mai agitati,
sigur că e băiat
e băiat, pentru că asa l-am comadat
si pentru ca nu mi-as fi dorit o sora
asa ca ai fost, după cum stiam
de cand ne intalniserăm de mult, dinainte de a te naste,
pur si simplu
băiat


negrut si mic si uratel imi păreai, infăsat in scutecele triunghi
hai, uită-te, zicea mama, apropie-te, nu muscă
e frătiorul tău,
in spate
bunicile isi dădeau coate
eu nu mă inghesuiam să te văd
aveai picioarele prinse intr-un aparat
semănai cu o mica broscută si tipai
pentru alăptat

si n-aveam de ce să mă inghesui, noi ne stiam dinainte de a fi carne
si-apoi aveam o viată inainte, să te privesc
să ne indrăgim, să ne fim apoi, certati
să o impărtim pe mama, pe tata, pe bunici
si să ne fim
si frati


aveai manute mici, ochi rotunzi
stiai să tipi după mama, cu voce asurzitoare
ai să mi-o furi, am zis, mi-ai furat-o deja
si de-atunci am simitit că mama devenise
doar a ta

ai inceput să cresti si-ti cantam
iti spuneam povesti, cu lupi, mai ales
te plimbai in patru labe si mă trăgeai de coade
toti iti spuneau in toate felurile
mai putin pe numele tau
hai să-i spunem bebe, le-am zis, sa nu-i rămana vreo poreclă,
ramisoară, de exemplu ori
cap de sfeclă

tu vorbeai stalcit, imi ziceai, nuni, dă-mi un cribit
sau cand făceai pe tine
ziceai, nuni, chimba-mă că mi-i lusine
si vine mama si mă bate
si-apoi mi te cătărai din nou in spate
iti băgai mainile in ochi si te tranteai pe jos, dacă cineva nu-ti făcea
pe plac, ne băteam, apoi mă băteau,
mă muscai si te gadilam
o vreme, pană ai fost mic
te invarteam ca pe-un covrig
si cand l-ai luat pe nu in brate, eu, ca o imbufnată ce eram te puteam să mă scutesti
de unele treburi, zicand să nu le faci,
iti amintesti
dar n-a tinut mult, te-ai prins peste un timp că-ncercam sa te duc
cu povesti

dulciurile, intotdeauna mi le gaseai,
oricat de bine le ascundeam si-apoi dadeai iama prin ele,
si acum, stii, ti-as da tot zaharul de pe lume, fratioare,
sa vii

in seara aceasta parcă, mă doare mai tare ca in orice zi din trecut că te-ai dus
si parca mi-e dor
si mai mult

iertare iti cer, ti-am scris să-ti cer iertare
pentru că te-am văazut mic si urat
si pentru ca te-am acceptat atat de greu, langa mine
pentru ca eram o incruntata,
o tacuta
plangacioasa
si-o imbufnata
pentru ca n-am fost baiat, ci fata
pentru ca am pizmuit atatia ani dragostea mamei pentru tine
pentru ca nu te-am imbratisat inainte sa pleci
pentru ca n-am povestit mai multe impreuna
pentru ca n-am mai slabit asa cum iti doreai
sa devin cea mai frumoasa sora din lume
pentru ca nu te-am oprit de-atatea ori sa alergi printre flacari nebune
pentru ca te gadilam la nesfarsit,
cand erai doar un pitic
pentru ca ne bateam ca orbii iar eu nu cedam niciodata
iertare iti cer acum, iertare pentru ca de prea mult dor
te-am inlocuit, la un moment dat
cu un surogat,
cu un barbat strain,
cu suflet
gol
de dor, fratiorul meu,
de dor

si-as vrea sa ma ierte si dumnezeu pentru ca astfel, am gresit
apoi m-am umilit
si-am patimit

ai plecat de-acasa cu un avion
privesc cerul care te-a inghitit
si-mi lipseste imbratisarea
care nu stiu de ce
nu s-a mai implinit

sa stii ca mama plange de cand ai plecat
iar eu tanjesc dupa un piept de-mbratisat

avioanele, acum, si-au schimbat culoarul de trecere,
apar putin mai lateral, catre cladirea vecina
le privesc in zare, aterizand, de pe fereastra sau din balcon
plangand
si-mi intind mainile in sus
sperand ca exista venit
pentru dus

in fiecare seara cand spuneam la radio povesti
ma intrebam din care stea m-asculti
si ma privesti

sunt paisprazece luni de cand era sa-ti fiu aproape
aproape-mi palpaia lumina
pe la pleoape


anul acesta de 4 iulie a crescut deasupra clujului un curcubeu imens
o roata intre vest si est
de parca eu l-as fi scris cu degetele, facandu-ti cu mana in departare
sau chemandu-te neostenita
a imbratisare

adeseori, ma intreb cum arat privita din cer
si raman la fereastra neuitand
sa mai sper


scriindu-ti cu degete mute,
pe ferestre, in aceasta seara
vine, iertare sa-ti ceara
in zi de iulie, de patru si de vara
a ta, nuni,
pentru totdeauna,
surioara