eu sunt o barză mâncătoare de zăpadă
atât de buni voi îmi întindeți palme ude
și nu pot să refuz și nici nu pot să beau
dar voi muri de fericire că ați ajuns a înțelege
și cântecul ce nu se mai aude

la răsplătirea ce mi se aduce
va trebui să fiu eu însumi răsplătire
nici veți afla când mă confund cu iarna
din lacrima-nghețată pe gâtul meu subțire