| = inca o poezie de zile mari | dumitru cioaca-genuneanu [29.Jun.05 20:44] |
| "la rasplatirea ce mi se aduce va trebui sa fiu eu insumi rasplatire" Am citit, iesita de sub pana dumneavoastra, inca o poezie de zile mari. Am reprodus cele doua versuri fiindca mi-au adus aminte de frumusetzea simpla a poeziei lui Blaga | |
| + "o barză mâncătoare de zăpadă" | silvia caloianu [29.Jun.05 21:48] |
| ies de aici impovarata de tristete, dar si luminata de un rafinat spirit, deopotriva... esti printre autorii pe care ii citesc imediat ce le observ noile lor texte, dar uneori, ca si acum, imi e foarte-foarte greu sa zic ceva. poate vin altii, mai putin sentimentali, sa imi motiveze gestul de a atrage atentia cititorilor asupra ecestei monumentale expresii poetice. | |
| + frumos | Elia David [30.Jun.05 12:06] |
| Ca un cantec de lebada... Atat de frumos, de gingas pus pe notele sufletului, ca nu poti sa nu intinzi, in causul fierbinte al palmei, o lacrima de zapada - poate nu atat de alba ca pana... | |
| = Citire in cheia Jung | carmen mihaela visalon [01.Jul.05 05:14] |
| “nici veți afla când mă confund cu iarna din lacrima-nghețată pe gâtul meu subțire” Ce este o “barză mâncătoare de zăpadă”-un ibis sau un cocor intr-o solitara meditaie? Poate este insusi zeul Thot-cunoscatorul ordinii publice, sau, PUR SI SIMPLU, un copil sosit in sensul uroboros al primaverii... Se spune ca, in timp ce cutreiera marile Alexandru a descoperit un arbore ale carui frunze cresteau inauntru. Pe copac statea o barza. Cuceritorul lumii a construit acolo un palat si astfel s-a sfarsit intr-un mod fericit calatoria lui pe mare. Acesta legenda nu este o poveste despre moarte ci o evidentiere a introversiunii in stare de contemplatie... | |
| = în substraturile ultime ale sufletului... | Tudor Negoescu [01.Jul.05 09:56] |
| Vine o vreme cînd experimentele încep să devină obositoare, împovărătoare și noi simțim nevoia de-a ne întoarce la simplitatea rostirii, dar și la introspecții în substraturile ultime ale sufletului... | |