Dragi parinti,
Va multumim ca luati parte in aceasta zi de iunie 2005 la unul dintre cele mai semnificative momente din viata noastra.
Am vrea sa stiti cat de importanta este prezenta voastra aici, alaturi de noi. Pentru ca voi sunteti, ati fost si veti fi mereu, persoanele care ne-au dat viata, ne-au crescut si, esential, ne-au educat.
Cineva spunea ca educatia are doua atribute – primirea si acceptarea. Primirea ii este caracteristica mediului familial, mediu in care parintele ii transmite fiului sau fiicei sale, cunostintele, gandurile, sentimentele. El sau ea, dupa caz, le primeste involuntar, afectiv. Acceptarea, in schimb, este proprie educatiei scolare. Elevul, intotdeauna, va accepta informatiile, in masura in care doreste, deci constient. Cele doua atribute se completeaza reciproc. Cu toate acestea, familia este cea care ii da copilului educatia primordiala.
Dincolo de aceasta perspectiva, am vrea sa amintim faptul ca in acesti patru ani, parintii au avut un rol esential in viata noastra. Adica voi, cei prezenti. Cand am avut nevoie de un sfat, de intelegere, de apreciere chiar, intotdeauna ati fost alaturi de noi. De asemenea, ne-ati oferit neconditionat un sprijin financiar, atunci cand a fost nevoie. Impreuna, am descoperit ca liceul este perioada formarii personalitatii, ca o anumita libertate este binevenita, dar si ca fiecare clipa trebuie traita pentru a fi cu adevarat fericit.
Pentru rabdarea, intelegerea, prietenia de care ati dat dovada in ceea ce ne priveste in acesti ani, vom fi vesnic recunoscatori.
Si vrem, acum, la ultima ora de dirigentie, sa ne cerem iertare daca am gresit fata de voi. A gresi este omeneste, insa a accepta greselile copilului este aproape divin.
Si pentru ca, in general, cuvintele putine sunt cele mai sincere, nu putem decat sa va spunem: VA MULTUMIM !