La multi ani Lizush!

Astazi a plouat. Nu chiar ca intr-un sfarsit de lume, dar a plouat suficient cat sa faca, in gradinita din fata blocului, pamantul clisos si deci, te rog sa ma crezi pe cuvant, deloc imbietor. Am totusi de gand sa ma ... Pandesc un moment de neatentie al sotiei, sterpelesc iute o foarfeca (aflu mai tarziu ca este exact foarfeca pe care nu trebuia sa o iau) deschid cu multa precautie usa si … “Unde te duci?” aud din baie vocea sonora a sotiei. Nu ma intreb de unde stie ea ca eu am de gand sa ma duc ... In fond d-aia e sotie ca sa stie, “In gradina.” “Aha! Pai da ca sa-mi cari tot namolul in casa, de parca eu alta treaba ...” Imi zic ca poate vorbeste pana ma intorc. In fond cat poate sa dureze. Deschid larg usa si dau sa ... “Cu tine vorbesc!” ridica vocea sotia inca in baie fiind. Ma opresc vinovat in usa. Cu un picior afara si unul inauntru. “Salut vecine” imi arunca zambind vecinul Gica de la 4, soferul. “Intri sau iesi?” ma intreaba el. “Aha! Depinde de sotie” zice el intelegator vazandu-si de treaba. Pai si nevasta-sa aia are o gura! Mama ce gura! “Vin imediat” ii strig eu sotiei si fug repede in gradina. Fac aia cativa pasi prin namolul gros de o palma, imi aleg un trandafir, un puiut, si-l tai. Arata bine imi zic. “Ce faci vecine?” ma intreaba Mariana de la 1. Sta la fereastra. Fumeaza o tigare. E frumoasa foc, sta la fereastra si fumeaza o tigare. Ma simt tare stingherit cu trandafirul in mana. Si cu foarfeca. Ce naiba ma simt eu asa ... parca nu-mi gasesc locul. “Auzi ma Mariano, Bebe stie ca fumezi? Ha! Stie?” ii zic asa cu obida. Eu stiu ca nu stie. Mi-a spus Dinica, desi pe mine chiar nu ma interesa, dar uite ca acum imi prinde bine. “Ce naiba e cu tine?” ma intreaba Mariana trecandu-si sanii peste fereastra, in gradina, aplecandu-se usor in afara. “Ti-e bine?” ma intreaba ea aparent ingrijorata. Imi zambeste intrebator. Ba te citesc femeile astea ca pe o carte deschisa. Ba au asa un fel de dispozitiv de te citesc la mare fix. Mariana stie ca eu ... Sanii ei! Dau a paguba din mana si ascunzand trandafirul la spate intru in casa. Sotia este pe hol. Toate becurile sunt aprinse. Lumina ca intr-o sala de operatie. Sotia imi priveste pantofii. Ii privesc si eu. Hopa! Mai mult namol decat pantofi. “Ce faci cu trandafirul ala?” ma intreaba pe un ton neutru sotia. Aici trebuie sa va spun ca intervine tehnica. Cand sotia te intreaba pe un ton neutru, este de jale si este musai, da musai, sa-I raspunzi speriat. Daca reusesti sa strecori si o lacrima ai scapat. Eu, iti spun sincer sunt expert. “Aoleu” ma prefac eu speriat. “Credeam ca vorbim de pantofi?” incerc eu o diversiune. Dar stiu ca nu tine. Am facut-o doar pentru ca sotia se astepta la asta. “Lasa pantofii! ce-I cu trandafirul?” “Daca-ti spun ca-I pentru tine nu ma ...” “Fara povesti!” Cand auzi chestia asta, gata! Nu mai este de joaca. Fara povesti, fara povesti! “Mama, am o colega de site, Lizush si este ziua ei, m-am gandit ...” “Lizush!? Lizush!?” mesteaca ea bine cuvantul. Doamne ce bine ca a zis doar de 2 ori. Daca spunea de 3 ori ala eram. “Zau mama!?” “Colega de site, zici?” “Ma mama zau ... stii ca eu” “Pai tocmai asta e ca eu stiu! Dar biata colega a ta de site, nu stie!”
Restul nu conteaza iar o saptamana de spalat vase mi se pare un pret corect.
Fotografia in care apare trandafirul in cauza si pe care ti-l daruim din toata inima (eu si sotia) este in prima mea pagina. Gandul este al meu, sa am si eu ceva in fotografia asta ... Pe langa celelalte ganduri de bine pentru tine si puiutii tai.

La multi ani Lizush!