Tocmai mă împiedicasem în umbra unui mort drag și o târam după mine deșirându-i numele bătut în tăcere ca într-o marmură caldă.
Chiar atunci prietenul meu îmi zâmbi dintr-un emoticon lămâios.
-Ce râzi?
-Cum să nu râd? Dumnezeu mi-a pierdut jumătate de zâmbet la pocker. Atât mi-a mai rămas și uite ți-l dau necondiționat de la prima întâlnire.
-Fără să mă fi văzut în viața ta?
-Mai avem încă timp. Mi-a lăsat ultimul ochi cu deschidere la întâmplare pentru o altă dată.

Apoi el s-a pierdut într-un nume de pe lista de prieteni. S-a pierdut într-o lacrimă pentru care nu s-a inventat încă nici un fel de abreviere.