poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-05-30 | | am trecut prin Iași o zi și o noapte în memorie purtam pentru luna mai salcâmii irișii atât de bine păstrate amintirile mi-au fost suficiente încat nu le-am mai căutat urmele mi-a fost teama că în locul lor voi găsi doar asfaltul încins de tramvai fără stații nene Anton, declar solemn de la început aceasta e o poezie de conjunctură mai rămâne să descopăr care deocamdată mă mulțumesc să-ți spun că 2006 e anul dinaintea integrării în UE că am fost prin Iași zilele acestea că îți dau dreptate poezia se naște când doare până la rană cand e atinsă intersecția dintre motiv și spaima cea mare că într-un fel sau altul ești mai mort (știi, orice plod vine pe lume în urlet și sânge spre nemurirea speciei) fac o paranteză îi șoptesc Amadriadei că recită atât de calm încât inversează polii ea puternică eu slabă ea răsărit eu apus și că mi-a plăcut tricoul roz atât de tânăr un suflet pe dedesubt zburătăcind în limba franceză revin, nene Anton, la UE și la ultimul an dinainte de și admit conjunctura ca pe un termen limită la care expir eu, pașaportul cuiva dinspre lume înspre el și dinspre el înspre lume aproape știu de azi viza nu mi se mai acordă pe cuvânt n-am furat lebedele sau visele străinilor deja port la mână urmele cătușelor cu care m-am întors dupa ce clandestin am fost la Iași să renasc mirosul de salcâm și poezie neștiind că pe seară voi fi prinsă și repatriată în colivia cu gust de plastic a insomniilor obișnuite Silvia, tu ai aflat abia dimineață de ce “niciodată pe nume” e un manifest anti-lacrimă deși ți-ai dorit să fi fost cauțiunea prin care mi-aș fi putut elibera “clipele mirosind a roșu a plumb și a sare”* dinaintea nebuniei așa că aștept 2006 ca urmând lui 2005 cu aceeași teama că după 37 nu urmează 38 ci amnezia ireversibilă de tandrețe și-atunci nu mai pare prematur să întreb de ce de ce cresc distanțele traiectorii din ce în ce mai lungi în lacrimi lumină de ce nu mai pot fi eu însămi după UE de ce salcâmii și poezia miros atât de frumos doar în amintiri Nia, la capătul drumului am pregătit o cafea știu că îți place de nesomn îmi tremură mâna pe toarta inimii aburește lângă tastatura indecent de nepăsătoare că se apropie 2006 și aderarea aș fuma dar mă gândesc ce greu se vor strecura țigările printre gratii ar trebui să mă las de pe-acum și de iubit uite, nene Anton, am mai avut cuvinte preț de-o conjunctură dar îți promit că e ultima poezie cu metafore iar Silviei că e ultima poezie atât de lungă * citat din poezia “mai bine ca nebunii”, volumul “niciodată pe nume”, autor Silvia Caloianu
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate