Ortul

Ma intorc mort acasa, cu oasele-mi zdrobite, cu sufletul prins intre doua realitati, cautand un punct de sprijin in trecut pentru a urni viitorul . Imi gasesc cochilia in care ma retrageam cand sufletu-mi era pierdut, sparta de cateva fapte ce-mi ranjesc hidoase-n fata. Macar de te-as putea striga pe Tine, bunul meu prieten, si-mi aduc aminte ca esti ocupat cu dosarele-acelea jegoase in care scrii toate murdariile lumii. Am sa te astept cuminte, atarnat intre fiinta si nefiinta impacandu-ma cu toata suferintele mele, amintindu-mi de zilele bune pentru care, zau ca m-as intoarce !
Da, stiu ca trebuie sa-ti mai platesc un ort, dar punga mea e pe golite ! Cate vieti am sa-ti mai platesc cu cheltuieli nechibzuite ?... Si imi promit iar, c-am sa ma uit mai bine ce aleg in viata ce mi-o pot permite.