Ce ar trebui sa inteleg? Oare e ceva de inteles sau e doar imaginatia mea prea bogata? Sunt in masura sa cer ceva…cuiva? Tie?
E cineva in stare sa asculte ganduri nebune? Poate tu? Dar de ce tocmai tu? Si de ce inca nu pot sa inteleg? Cine esti si ce vrei? Cum ai ajuns asa departe? Cine te-a lasat sa intri? Acum e urat…nu stiu daca vreau sa pleci…dar nici daca vreau sa ramai. Poti sa-mi spui ceva? Orice…orice…Macar incearca…Poate reusesti…Poate reusesc eu…Ce? Ceva…orice…
Cred ca iti cer ajutorul…cred ca nu ar trebui sa ma ajuti. Dar strig prea tare…poate te dor umbrele din gand…Poate ca ar trebui totusi sa incerci… De ce nu faci nimic? Ti-e frica? Nu vrei? Nu poti? Nu merit? E greu…atat de trist…atata haos…atatea intrebari…Iar tu nu vrei sa-mi raspunzi!
Alunec usor…Iti intind mana…Oare ma aduci inapoi? Sau…ma lasi sa ma scufund? Dar vreau sa inteleg…vreau sa simt din nou…De ce e asa de greu? Cum sa fac? Cum ma ajuti? Vrei s-o faci? Da-mi ceva…te rog…orice…un minut din timpul tau…o zi din viata…un zambet…ceva…
Oare cer prea mult? Oare e asa greu sa imi raspunzi? Oare e vina mea? Oare…of…oare?
Am un mare nimic. Nu stiu ce sa fac…Vreau mai mult…nu vreau iubire…vreau raspunsuri…vreau sa ies…vreau sa urc scarile luminii…Nu mai suport sa alunec mereu in negura cosmarurilor. Vreau sa vad macar un chip…poate pe-al tau? Dar de ce tocmai pe-al tau? Te merit eu? Am macar voie sa ma intreb?
Oare de ce te-am ridicat atat de sus? Acum esti prea departe…Nu ajung la tine nici macar cu privirea…Si mi-e greu…Daca mi-ai putea raspunde…dar n-o faci! Si nu inteleg…Si ma intreb…si ma chinuiesc…si ma zbat…dar degeaba…Tu nu vezi nimic din tot ce fac…din tot ce spun…din tot ce nu reusesc sa simt…Poate daca-ai incerca…
Vreau atatea lucruri…de la tine…de la mine…dar am atat de putine…Nu pot sa fac nimic. Am sufletul paralizat si nu pot sa ma misc deloc. Mi-e groaza de atatea clipe negre…mi-e frica de atata intuneric in jur…Mi-e pofta de o noua sansa…care nu va veni nicicand…Mi-e dor de tine…Dar de ce tocmai de tine? Poate pentru ca ma intrigi…ma bulversezi…pentru ca esti un mister…Misterul meu…Pentru ca esti diferit de toti. Oare cat de diferit esti? Esti sit u o simpla aparenta? Cat de amagitor poti fi? Asta vrei de fapt? Sau…ce vrei? Vrei ceva? Sau e doar in mintea mea? Cum sa fac sa te gasesc? Cum sa fac sa ma auzi? Cum sa fac sa imi raspunzi? Cum sa fac sa inteleg?
Doare din ce in ce mai mult…pe zi ce trece tot mai tare…Orice cuvant m-ar rani…Orice gand imi umbreste privirea…As vrea sa mai stiu sa sper. Sa ma amagesc cu putinul pe care il am? Oare chiar il am? Si cat de putin e? Tu stii? Dar de ce ai sti tocmai tu?
Ma-nec…in ganduri…in umbre…in amintiri inventate…in gesture imaginate…in cuvinte ce n-au fost…Sin u inteleg nimic…Si tu nu imi raspunzi…