un fulger spinteca cerul cu o lumina de un alb amenintator. o secunda, doua secunde, trei secunde, patru secunde, cinci secunde... tunetul urmeaza lumina ca un caine credincios, urland tare. geamul pe care curg de ceva vreme mii si mii de picaturi de apa zornaie. stau cu fruntea lipita de geam si ma gandesc. ploaia imi da o stare de melancolie deosebita. parca pot sa simt cum se lovesc picaturile de apa pe geam. si ma gandesc la tine. cu fiecare picatura care curge, mai rasare un gand. unde esti? ce faci? ganduri, intrebari, un carnaval de sentimente si lucruri incerte care nu fac decat sa sporeasca melancolia produsa de apa curgatoare. parca plange fereastra. daca ma uit afara, parca plang toate. din farurile masinii curg lacrimi siroaie. a ruginit de atata plans. plange si streasina. pange si stalpul de lumina. plang toate ferestrele. imi e dor de tine. urma fruntii tale lipseste de pe geam. acum putin timp, cred ca la ultima ploaie, stateam amandoi asa. amandoi cu fruntile lipite de geam. amandoi priveam ploaia. eram amandoi melancolici. si ne tineam de mana. si atunci ca si acum, calc cu sfiala pe taramul melancoliei. diferenta este ca atunci aveam pe cineva de mana. nu orice cineva, te tine. inca un fulger. astept...liniste. picaturile se arunca pe geam in continuare. si... tunetul se aude inconfundabil. parca am vazut o silueta. era o fata in mod sigur. cu par lung. erai tu? daca da... atunci am sa ma imbrac gros. si am sa fug printre picaturi spre tine... ca sa te pot strange in brate pana la urmatorul fulger...