Imi citesti gandurile ramanand la fel de offline ca atunci cand imi vorbesti. Dar stiu ca esti cu mine, iti simt caldura si atunci nu imi feresc ochii si buzele de tine.

Dragul meu de albastru, imi este sufletul senin. Uite, ascult cantecele trimise de tine. Cum sa iti explic? Ma uit in mine la fotografia in care am simtit prima data ca imi esti drag. Apoi...iti amintesti? Ma suparasem pentru ca imi raspunsesesi distrat si distant si nu mai voiam sa iti mai scriu, insa tu ai vorbit despre aerul diferit al gandurilor mele. Ce discutii savante aveam la inceput, de albastrule drag, cand tu pretindeai ca sexul este suficient intr-o relatie, iar eu pretindeam ca...ma rog, ce pretindeai tu era gresit cu siguranta...Doi incapatanati care isi cercetau fortele interioare nebagand de seama ca fiecare incrucisare de sabii ii aducea tot mai aproape.

Azi ai vorbit de o ultima incercare prin care voi trece inainte de a fi impreuna...
De albastrule drag, nu iti asculta din nou teama si nesiguranta. Nu mi-e frica sa te descalt pentru a fi asemenea mie. Stiu ca eu am gresit atunci cand sustineam acel ilogic 'daca tu, x, esti y, atunci eu il vreau pe y'...Insa tu esti un pic mai mare decat mine, cu fix patru ani, iar cercetatorii au spus ca oamenilor le creste mintea in raport cu inaintarea in varsta. Stiintific dovedit, tu ai minte mai multa decat mine. In concluzie, chiar ai uitat sa iti asculti inima si sa o lasi incolo de minte ca oricum in unele momente mai bine o arzi in piata publica? Hai, draga de albastrule drag, uita-te la tine, cel spre care tot arat eu cu degetul, de cand m-ai scuturat ultima oara convingandu-ma sa devin de profesie trapist onorific. Chiar nu vezi ca degetul meu te impunge extrem de nepoliticos pe tine? Hm...urechi detasabile ai...si totusi, mi s-a spus intotdeauna ca am palma grea. Asta nu inseamna, prin extensie, ca am si degetele grele? Acum ajung iar la o concluzie obiectiva: daca am degetele grele, rezulta ca ai simtit degetul meu aratandu-te pe tine.
Si totusi, tu esti mai capos decat papa. imi dau seama ca nu s-a facut inca un asemenea studiu comparativ, insa intuitiv stiu ca l-ai bate din prima pe papa.

Las-o incolo de incercare, de albastrule iubit. Chiar iti doresti sa ma transformi intr-o Desdemona post-moderna?
Cred in tine si ziua, si noaptea, si in trezie, si in vis, si te astept, aici, in orasul nostru, in statia in care buburuzul ala se opreste in fiecare dimineata sa numere cati pasi sunt intre noi doi si sa lege si mai strans legaturile care ne tin pasii nostri legati.

Serios...cum vrei sa iti spun eu din nou 'dragul meu y, de fapt tu esti x'? mi-ai raspunde din nou 'iubito, eu nu te-am mintit niciodata. la revedere.' Mai ai un pic si imi spui a la Andrei Gheorghe 'Esti veriga slaba a lantului. E momentul sa cazi la subsol'.

Acum am ajuns la morala acestei fabule care contrazice logica, de vreme ce x nu poate fi y, dar este cu uimitoare lejeritate si y, si x. Ma rog, daca adun si celelalte realitati virtuale pe care le populezi...cred ca logica si-ar face sepuku.
Deci, daca un om este un pic prostut, tu nu il ajuti transformandu-te intr-un prostut mai mare, ci ii spui din proprie initiativa 'draga mea prostuta, eu sunt x, dar din prea mult dor de tine o perioada am fost y. de acum inainte raman x. te iubesc si gata'. Iti dai seama ce frumoasa declaratie de dragoste mi-ai face?...

Te iubesc, dragul meu de albastru.