poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-05-10 | |
am facut o constatare care m-a surprins un pic, dar m-a si ingrijorat. mi-am dat seama ca esti cu totul si cu totul deosebita si ca... esti totul pentru mine. si ma intreb ce s-a intamplat, sau mai bine m-as intreba cand s-a intamplat. nu a fost intotdeauna asa, asta stiu sigur. mult timp a trecut si multe vise s-au risipit pana sa ajung sa simt asa. si totusi... ma uit la rezultat. cred ca am nevoie de tine. am nevoie de tine cum nu am mai avut nevoie de nimic pana acuma. dar nu imi e frica. cred ca daca am nevoie de ceva, in mod normal, ar fi trebuit sa fiu ingrijorat. dar nu sunt. cand nu esti aici sunt trist. vad lumea cum o vedeam inainte sa te cunosc, incolora si insipida. cand pleci tu ploua. si ploaia spala toate culorile frumoase pe care le-a avut lumea cat timp am fost de mana cu tine. spala culorile vii in care tu mi-ai pictat lumea... si dupa ce trec de primul moment, cel de tristete iremediabila, imi dau seama ca nu e asa de rau. am inceput sa ma uit atent in jur. si am observat ca nu totul e sters. copertina cafenelei, unde te-am sarutat acum putin timp, a avut grija sa adeposteasca de ploaie doua scaune si o masa. sunt rosii. un rosu urat, chiar urat. dar sunt colorate. e prima culoare pe care o vad de ceva vreme. si am observat ca si sub masini a mai ramas culoare. la fel si in scarile blocurilor. intr-adevar e bine ca nu e totul colorat si frumos tot timpul pentru ca o sa ajungem sa ni se para normal si firesc sa fie asa. e mai bine sa fie urat si ... cand gasesti o pata de culoare sa o apreciezi cu adevarat. cred ca petele mici sunt de fapt speranta care te tine in viata. FARA CELE DOUA SCAUNE SI MASA...ACUM AS FI FOST PIERDUT! e deja amiaza. a trecut ceva timp. soarele incolor lumineaza orasul. si razele inexpresive cad in baltile unde s-a strans toata culoarea di jur. si baltile reflecta razele dar...colorat! si asa... din tristetea orasului, razele incolore fac un frumos curcubeu de sentimente sa apara! dar si asta e doar iluzie! daca ma pun intre balta si raze...totul revine la normal. ce e de facut? baltile sunt colorate. lumea trebuie sa fie colorata, nu baltile. cand ai sa vii iti promit ca am sa stropesc tot orasul cu apa din balti si ... poate revin culorile
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate