am scris atatea randuri despre dragoste. nu le-am gandit...le-am scris dintr-un fel de inertie, dintr-o dorinta arzatoare de a imi expune parerea despre dragoste si viata. dar acum ca recitesc tot, imi pun intrebarea: "dar oare tu stii ce e iubirea? stii sa iubesti?" si raspunsul poti sa ti-l dai singur, nu ai nevoie de ajutorul meu... cum? DACA AI REUSIT SA CITESTI PRINTRE RANDURILE SCRISE DE MINE SI SA ITI DAI SEAMA CA SI TU TE-AI SIMTIT ASA ... TOCMAI TI-AI RASPUNS. dar ia aminte ca de nu... inseamna ca probabil nu ai iubit pana acuma. ma contrazici? te invit chiar! si poate ca ai sa gresesti prin concluzie... si ai sa te indragostesti intr-o zi cu adevarat. si ai sa iubesti. si ai sa fii ranit. si atunci ai sa imi dai dreptate. ai sa simti tot ce am scris eu aici si, poate, mult mai mult. dar ai sa incerci sa scrii ce simti...si ... ai sa vezi ca e mai greu decat credeai. valurile de idei au sa bata in portile mintii tale destul de tare incat sa uiti de foaia de hartie din fata ta si sa uiti de scris. ai sa sari de la o idee la alta pentru ca toate sunt frumoase, pentru ca toate te atrag si..nu ai sa scrii nimic. si atunci ai sa intelegi ce a insemnat sa scriu aceste randuri. si pana atunci...contraziceti-ma va rog!