As vrea sa iti pun o intrebare. Nu e o intrebare la care deja stiu raspunsul, nu e o intrebare pusa din postura de atotstiutor. E o intrebare pe care o pun din postrua de om. Cand ai intalnit persoana cu care vrei sa ramai tot restul vietii? Ca, de fapt daca stai putin si te gandesti, de fiecare data cand te indragostesti, e ca un foc de artificii. Dar…niciodata nu ai sa poti sa compari o iubire cu alta. Niciodata nu ai sa poti pentru ca niciodata nu au sa fie la fel. In esenta totusi seamana. Sunt toate ca niste flacari uriase care iti mistuie inima. Si in timp, flacara uriasa arde mai ncet, si mai incet, si mai incet, pana cand, intr-o dimineata iti dai seama ca s-a stins fara sa vrei, fara sa stii, fara sa poti sa faci ceva. Majoritatea asa sunt, am trecut si eu, si tu care citesti prin astfel de incendii. Si se sting din diverse motive. Ca nu mai au cu ce sa arda, sau ca sunt stinse brusc cu o galeata cu apa rece, lasand urme adanci in locul unde au ars. Dar o dragoste adevarata e cu totul altfel. Poate ca nu arde cu o flacara asa de mare, poate ca nu lumineaza chiar tot in jurul ei, dar e o flacara care ramana. Nici o ploaie nu o poarte stinge, nici o distanta, nimic. Ea arde linistit, cu palpaieli modeste, luminand in jur numai atat cat este nevoie. Si cand timpul trece peste flacara, si anii si inimile si lumea se vor schimba, flacara va ramane tot acolo, luminand si renascandu-se din cenusa sentimentelor ca o pasare phoenix. Atunci abia poti sa zici ca ai gasit dragostea adevarata. Cand…dupa multi multi ani descoperi ca flacara inca mai arde, si inca mai puternic. Sau poate din prima secunda daca din prima intalnire a privirilor iti dai seama ca ai gasit-o? Cred ca se poate. Sunt singur de fapt ca se poate. Am invatat ca in dragoste si in razboi totul e posibil pentru ca nu exista nici o regula.