Citeodata , imi vine asa din senin sa ma intreb incotro sa merg. Am momente cind stau la margine de idee si meditez catre un sfert de poezie scrisa sau nescrisa.Intrebarea daca viata e vis sau poezie? Daca Dumnezeu e om ca si noi sau Dumnezeu e cerul.In copilarie credeam ca e un mos cu barba pina la pamint care coboara in mare cu niste desagi uriasi si isi aduna apa pentru ploaie. Tocmai asta e poezia, cind esti copil iti este permis totul.Visele sunt roz iar soarele nu se uita urit atunci cind ai uitat de tine printre livezi si cimpuri.Cine mai stie unde mi-am lasat copilaria?Obisnuiam sa pun mainile sub cap si sa numar stelele in mijlocul lui august adormit de freamatul padurii si latratul domol al vreunui caine.Cine mai stie unde sunt ploile care ma imbracau in valuri caldute curatindu-ma de praful care de altfel nici nu era foarte siciitor.Acum totul s-a schimbat si lumea a devenit rece.Sau am lasat eu candoarea undeva in iarba?Am lasat-o sau am pierdut-o in momentul cind inima a inceput sa imi bata pentru prima fata?.Adevarul ca ne jucam in aceeiasi iarba cam in fiecare vacanta din clasa 1-a dar...Imi vreau copilaria inapoi! Imi vreau momentul de glorie si triumful cind am cucerit prima reduta dusmana avind in mina o sabie de lemn si un coif facut din ziare , platosa o haina intoarsa de a lui bunicu.Cer sa mi se aduca inapoi noptile cu pete de smoala si cintatul pasarilor in zorile cind nu vroiam sa plec la cimp decit minat cu biciusca.In schimb simt tot mai adinc aroma copilariei, aroma cozonacului in prag de sarbatoare si bradul de Craciun.Imi propun sa ma tavalesc din nou prin iarba, sa imi julesc picioarele cum o faceam atit de bine cu ani in urma, imi propun sa uit de mine. Nu e nici o problema. Cana de lapte inca ma asteapta cuminte pe plita veche iar oala cu mincare sta tacuta si acum asteptind un zvapaiat sa se furiseze ca vulpea in bucatarie.Mai stie cineva unde gasesc prima iubire? macar secunda din ea, macar....