Deunazi stateam la masa cu amintirile si ganduri fierbinti imi siroiau pe tample.Ma revedeam copil,imbujorat de pasiunea de a ma bucura de tot si de toate...de primii fulgi de nea,asezati mai apoi in bulgari de bataie si oameni de zapada,de poznele ce curgeau clipa de clipa spre uimirea si supararea parintilor,de farmecul din privirile ingerilor cu care conversam seara,de copacii ce-i escaladam in cautarea inaltimilor.Eram atata de frumosi ascunzandu-ne dupa usi de rautatile lumii,razvratindu-ne in fata schemelor
si a conventiilor,cautand mereu ceva nou care sa ne bucure fantezia,sa ne creasca aripile desprinse din tainele libertatii si iubirii.
Acum am crescut si o parte din noi a uitat fascinatia copilarie in spatele framantarilor cotidiene,am uitat sa zambim,sa fim inocenti.Acum ne este dor de acea parte din noi ce ne cheama spre lumina,spre libertate,spre sentimentul desprinderii de
banalitate si plictiseala.
Ce frumos ar fi sa crestem din nou copilul din noi,la varsta cand orice sunet era o fericire,orice privire o incantare,supararea era iertare iar timpul curgea ca sa ne farmece,intr-un balansoar de emotii firave si adanci
desprinse din inima puritatii!
Sa pastram in fiecare zi un moment de admiratie pentru copilul din noi,sa-l mangaiem cu dulciuri si fantezie,sa-i soptim sperante si emotii calde,sa-l iubim mult,si rugandu-ne cu pasiune Luminii sa cerem sa creasca tot mai mult in noi,pana va cuprinde toata fiinta noastra,apoi imprejurimile,planeta,Calea Lactee,intreg cosmosul!
Atunci vom fi liberi...