La inceput credeam ca traiesc in locul nepotrivit. Eram ocupat si nu aveam nevoie de odihna. Faceam lucruri comune deosebit de necomun: deschideam usi si ferestre sa ma patrunda orizonturile. Si ma umplea o emotie simtita de multi, dar de care se bucurau putini. Imi lucrau miracole in piept; cu cat ofeream mai mult, primeam mai mult. Iubirea era cel mai bun miracol curativ, insa iubeam selectiv, numai pe cine ma intarea.
Ca eu sa fi iubit intens aveam nevoie de ma multa pregatire. Primul lucru era sa imi ascult bataile inimii. Apoi, trebuia sa am curaj, stiind ca iubirea are o dramatica “speranta”: destramarea. Si ca sa reziste aceste doua deziderate, puterea imaginatiei conlucreaza perfect cu bunatatea inimii. Era o victorie a imaginarului asupra inteligentei. Insa vedeam numai in fapte, nu si in cuvinte. De exemplu, observam perfect imperfectiunea persoanei respective, simtirea in aceeasi directie. Nu era important unde stateam in lume, locatia, ci directia spre care vroiam sa o ating. Ca sa fi avut directie buna, trebuia sa devin schimbarea pe care o puteam vedea.
In inimile iubirilor secrete se stie ca sunt acumulari pe care le imparti si cand vrei sa-ti distribui din inzestrari. Iar inimile se pot opri vremelnic de frica venirii unui vant puternic. Asa eram si eu: nu puteam schimba directia vantului, dar inimile acelea mi se puteau ajusta, ca inotul lor prin sangele meu sa fi ajuns la destinatie. Si atunci era ca si cum m-as fi eliberat de toata greutatea si durerile vietii.
Si cum era sa procedez sa fiu ocupat in intregime de iubire? Simplu, iubeam pana ma durea, pentru ca dincolo de barierele durerii nu simti decat placere, armonizare, usurare. Trebuia sa fi fost pregatit si de ceva care s-ar putea pierde, pentru ca e un specific, o alegere pe care o facem doar din cand in cand. Ma gandeam ca- si daca as fi incercat sa parasesc aleea iubirii- era bine sa las urme.
Tot ce conta era scrisul persoanei dragi, litera cu litera. Asa se completa ceea ce citeam. Ah...am uitat, era si ea o veche carte copiata pentru analfabeti! Ma gandesc daca ieri e mai bun decat azi, dar ma prefac ca schimb zilele in calendar. Singura realitate e ca acolo unde e iubire, e si viata, indiferent ca esti analfabet sau nu!