Paul Auster - Cartea Iluziilor

Comentariu

Atmosfera în care este introdus cititorul aparține perioadei de glorie a filmului mut,
eroul principal al cărții fiind un actor-regizor de success al vremii respective îndrăgostit de munca sa pe care o ridica la nivel de artă regizoral-actoricească.
Datorită sentimentului de vinovăție apărut în urma tragediei uneia dintre iubitele
sale îsi dedică întrega viață autoflagerării spirituale, considerând că prin sinucidere nu
se poate debarasa de mantaua de plumb păcatului comis.
Sentimentul de vinovăție nu-l părăsește de-a lungul vieții astfel încearcă diferite
metode de autopedepsire fizică și spirituală: renunțare la identitatea proprie, slugărnicie, prostituție dar în cele din urmă realizează că sacrificiul suprem îl constituie
însuși înclinația sa spre film, adică realizarea unor filme de excepție pe care să nu le difuzeze public iar la trecerea sa în neființă să fie distruse (meditați puțin la acest lucru …merită!.
Mesajul transmis de autor este sublim,acest om înalță un martiriu constiinței umane, degradată în acest secol de oameni cu nivel spiritual înrudit de multe ori
cu cel al regnului animal iar cîteodată nici macar atât.
Evocarea unor trăiri profunde prin drama povestitorului, evocată in paralel cu cea a personajului, induc o stare emoțională puternică asupra cititorului prin creionarea unor imagini mentale de o suplețe artistică înălțătoare.

Recomand tuturor această carte.