Încep prin a spune că , în sfârșit, am reușit să înțeleg și eu câte ceva despre cum merg treburile pe-aici.Și am , așa, un fel de moment de liniște sufletească, pentru că la început mi-am pus de multe ori întrebarea dacă n-ar fi mai bine să mă apuc să-mi petrec timpul liber , jucând porcăriile acelea de jocuri online, care-ți crează uneori satisfacția perfidă, complet iluzorie că ești bun la ceva.
Ei bine nu, am preferat să fiu aici, să încerc și eu să scriu câte ceva, dar mai ales, să citesc și să înțeleg ce scriu alții.M-am îmbogățit sufletește de multe ori, m-am amuzat copios de-asemenea, vazând ce se caută uneori în procesul de creație al textului scris.De exemplu, se trece neobservata o poezie scrisă cu har, care-ți aduce în suflet pace, frumusețe(nu scrisă de mine, doamne ferește!), și se comentează îndelung , cu artă, vreo porcărie în care este descris dureros orgasmul unei muște pe tavan.
Pretendenții la steluțe, mereu aceiași, nimeni nu mai scrie nimic de valoare în afară de ei.Nu sunt invidioasa, vezi Doamne eu n-am primit nici una. Nici n-am ce sa fac cu ele, poate sa-mi ornez cerul gurii. Îmi vine să râd și acum , amintindu-mi că un mare talent , odata, a-nceput sa urle la mine: vezi că nu păcălești pe nimeni, nici editori, nici pe noi, nu scrii poezie, dispari!! lol
Păi pe cine să păcălesc eu și mai ales în ce scop? ...nici azi n-am înțeles.
Am scris toate acestea , cu dorința sinceră de-a mulțumi tuturor celor care cred puțin în mine, precum și celorlalți care îmi oferă ocazia de-a citi poezie adevărată aici pe agonia.ro.