E iarnă! În unele locuri e zăpadă..., atât de multă zăpadă, încât vreau să te invit acolo..., într-o călătorie imaginară...
Știi ce mi-ar place?
Mi-ar place sa fim doi nebuni, să mergem acolo și să ne tăvălim prin zăpadă, să uităm de noi pentru câteva zile..una sau două...
Imaginează-ți că suntem pe o pârtie (îmi vine să râd!)-învățăm să schiem..., ce chestie..,eu nu știu, în schimb tu... Ne ținem unul de altul încercând să ne ținem echilibrul.
E seară deja, iar pârtia mai este luminată doar de becurile ce sunt amplasate acolo. Nici nu se vede bucuria din sufletele noastre, sclipirea din ochii noștri și nici năsucurile noastre înghețate, dar în schimb, ne simțim respirația caldă la fiecare atingere a noastră.
Pârtia e plină, dar nouă nu ne pasă, în acest moment nu vedem pe nimeni.
Dintr-o dată, un bulgăre de zăpadă îmi lovește spatele. Mă întorc și te văd pe tine cum vii spre mine cu un trandafir în gură. În următorul moment iau trandafirul din gura ta, lăsând-o liberă pentru a te putea săruta. E cel mai superb sărut ce l-am avut vreodată... Suntem atât de fericiți, suntem atât de nebuni, atât de calzi, încât și zăpada se topește sub tălpile noastre.
Mă las cuprinsă de focul pasiunii noastre și mă așez jos, pe zăpada proaspăt ninsă. Tu vii peste mine, pentru ca puțin mai târziu să ne transformăm într-un „bulgăre” imens de zăpadă, rostogolindu-ne prin omăt.
E iarnă! E pârtie ! Ești tu!
Suntem noi, aceiași nebuni maturi, dar cu suflete de copil!