știi ... câteodată când beau vin fiert
îți simt în toropeală gustul buzelor
deschid ochii dar nu văd decât zăpada
așa că trec la următoarea cană
de mult nu m-ai întrebat dacă-mi mai este dor de tine
nici eu nu te-am sunat să ți-o spun

câteodată când camera devine prea grea
am impresia că ai venit iar
întind mâinile dar n-au pe cine lua în brațe
așa că le pun nedumerit în buzunare
aceleași pe care le doreai numai pentru tine
în serile când nu puteam scoate două vorbe

câteodată când îmi reușește vreun vers
ți-l dedic știind că nu-ți face plăcere
și ți-l recit până mă ia somnul
a doua zi nu trebuie să pari așa încruntată
știu să ghicesc un zâmbet în spatele acelor riduri
curând vom fi iar împreună