Un soare bătrân sacrifică inutil lumină tăcută pe vitralii cangrenate de gheață. Umbra sfâșiată a trupului tău strivește zăpada ce sufocă o uitată marmură neagră, memorie fadă a greutății lui. Pereți mătuiți de fum rece de vechi ofrande încearcă să își amintească sunetul vocii ce îmi cobora fruntea a supunere.
Călugăr nedemn a penitență îți sunt în catedrala sufletului meu ce așteaptă doar o poruncă pentru a smulge viitorul din încremenirea criogenică a trecutului.