poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-01-22 | |
Fiindca oriunde am fi, privim mereu acelasi cer innorat… Si sufletul meu va fi in veci langa al tau si inima mi se va zbate pentru tine si sarutul imi va plange dupa gura ta. Palme reci acum se aseaza pe masa si o mie de ganduri se astern in mintea-mi saraca si sute de dureri ma strapung.
De citesti asta acum sau ai citit-o acum doi ani sau de o vei citi peste o viata, cuvintele vor fi mereu aceleasi fiindca esti tu si sunt eu si asa vom fi mereu in inima mea. Noi… Aceleasi priviri ce ni le dadeam, aceleasi doruri si aceleasi atingeri, cu nimic mai putin decat atunci. Mereu zambetul tau, mereu singura pe strazi, mereu in sufletul meu. Nu m-am dat niciodata nimanui cu sufletul, cu inima… Doar a ta sunt si asa va fi mereu, orice s-ar intampla. Deci cand vei ma ridica ochii tristi spre cer eu voi fi acolo si voi plange asupra ta cu dor si dragoste. Iar de va fi cer senin nu uita ca din spatele unui fir de ceata sunt eu si voi vrea sa iti ating dulcea privire. Zile trec si nopti grele, strazile se umple de nori… Fiindca oriunde am fi, privim acelasi cer innorat… Doar tu si eu…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate