Iti scriu de undeva departe amagindu-te cu o slova seaca.Desi au trecut ceva ani mi te stiu tot la varsta adolescentei cu acelasi zambet trandafiriu pe buze.Te- am ascuns de atunci intr-un apus dulceag,tomnatica amintire!Si astazi ma bantui printre clipele mele de bucurie,extaz si amaraciune gandindu-ma daca te-oi mai zari vreodata, macar pentru o clipa, fie doar sa-mi mai simt pentru o ultima oara bataile frenetice ale inimii.Ma intreb daca ai ramas aceasi floare salbatica,de camp,tinand isonul vantului prin leganari lenese si trecatoare sau...doar gandul mi te pastreaza atat de pura asa cum poate n-ai fost nicoidata?Asadar ramai cum eu te stiu scumpa mea mintire ,ramai sa ma legeni amagitor in felul tau sublim si apatic si sa te regasesc dimineata in gustul amar al cafelei si mirosul putred al resemnarii.