Despre libertate

„Alungati intelepciunea, aruncati desteptaciunea,/si oamenii vor beneficia insutit./Alungati „omenia”; ignorati virtutea,/ si oamenii vor redobandi dragostea semenilor./ Alungati invatatura; ignorati profitul, / si nu vor mai exista hoti si talhari... / Deveniti naturali, iubiti sinceritatea;/ micsorati iubirea de sine;/ imputinati-va dorintele „
Lao Zi


Dintre toate destinele care sunt permise oamenilor (cineva poate fi un diavol, poate fi o planta poate fi un animal) cel mai dificil destin este acela de om!* .
Indiferent ca se numeste spirit** zen*** sau vointa**** , sau „elan vital”***** , sau „forta vitala”****** – toate acestea sunt forme ale fortei care trebuie sa se impuna si care intruchipeaza esenta existentei umane – care trebuie sa se afirme in lume.
Ea vine sa lumineze cu visele ei, cu realitatile ei, cu idealurile, cu suferintele ei. Pentru aceasta, filosofia sociala trebuie sa gaseasca acum, ca si acum cinci sau trei sau doua mii de ani – acea formula normativa acea structura sociala care sa asigure afirmarea a ceea ce este „bun si echitabil” si care prin libertatea de afirmare a unui individ sa nu ingradeasca libertatea altuia.
Stingerea, domolirea, linistea nirvanica va avea mereu in opozitie ferventa stralucirea, expansiunea, neastamparul devenirii umane si, impletite in izvorul de lumina al adevarului, vor darui destinului uman un sens care îl va ridica din natural spre social – din social spre universal – si mai departe spre taramurile inca nebanuite (acum) ale neinfrantei si teribilei aventuri care este cunoasterea si nu mai putin iubirea (care-i confera maretie si demnitate.
Starea de interogatie a omului este imboldul interior care il duce spre marile impliniri ale destinului sau. Este firesc ca fiecare fiinta umana sa-si motiveze trecerea in aceasta dimensiune – sa gaseasca legitatile care-i conduc viata in necesitatea de a atinge acea inefabila stare de plenitudine, de consistenta a valorii trecerii sale prin furtunile oceanului devenirii – fericirea. Dar noi oamenii suntem fiinte sociale, starea fireasca de afirmare si implinire o atingem in oglindirea in ceilalti - in social. Dar istoricitatea este o lectie pe care omul nu reuseste, dupa mii de ani de existenta ordonata sa o invete si sa-si modeleze devenirea fara a mai puncta negativul in acele forme ale sale care au ingenunchiat specia umana la umilinta crimei, asupririi, minciunii...
Ce ne poate salva demnitatea in fata cosmosului? Cum putem gasi drumul cunoasterii printre constelatiile misterelor ajutati de candelele aprinse de Pitagora: utilul, frumosul, misterul, poesisul, extazul?
Libertatea are un aspect ontologic pe cand in social ea capata limite , deci o moduleaza constrangerea. Libertatea este o expresie a singularului (Adam este expresia maxima a libertatii). Libertatea este reductia sociala aspectul ideatic, modulatoriu, abstract.
Constrangerea este o expresie a pluralismului social, a starii reale a omului de “zoon politicon”. Libertatea este o expresie a simplificarii, a centripetului, a societatii in “primele ei trei minute” – pe cand constrangerea este o expresie a centrifugului, a complexitatii si a aleatorismului (care poate fi si o cauza a constrangerii).
Din aceasta dualitate problema este sensibila contradictorie, si din aceasta cauza in realitate, notele de singular si plural se polarizeaza ceea ce adanceste conflictualitatea si dificultatea de a rezolva acest conflict. De aici apare necesitatea unei medii, a unei masuri intre acestea doua intre singular si plural, intre centrifug si centripet.
Centrifugismul libertatii ca singularitate trebuie sa se int~lneasca cu centripetismul constrangerii ca socialitate – undeva la un punct mediu care in istorie are o evolutie a lui.
Deci se poate vorbi de o libertate subordonata socialului, un singular subordonat socialului pe care sa-l numim „LIBERTATE COSOCIALA“ – „Q “ (cantitate energetica sub forma de libertate). De asemenea, se poate vorbi de o constrangere subordonata libertatii, deci un plural subordonat singularului numit de noi „CONSTRANGERE CO-LIBERARBITRALA“ notata cu „ Q“ in care „ “ – reprezinta dinanica umana; Q – potentialul uman; – libertatea;  – constrangerea.
Media dintre ele este:
(Q) = (Q)
Diferenta dintre acesti doi termeni  - poate fi pozitiva sau negativa adica oscileaza intre totalitarism si democratie sau intre dictatura si criza sociala. Situatia ideala tendentiala sau asimptotica este atunci c~nd  = 0.
Valoarea lui  reflecta un spirit al locului dar si al timpului, ea este o reprezentare a unui numar mare de factori astfel: cu ca acest numar de factori este mai mare cu atat  este mai stabila ca timp si mai universala ca loc. De exemplu dreptul roman– se aplica de mai mult de doua mii de ani si aria sa de raspandire se intinde pe mai multe continente.
Localizarea acestei problematici general umane in spatiul romanesc si in timpul actual ne invita la o analiza pe cat posibil obiectiva a fenomenului...





* Jorge Luis Borges-”Cartile si noaptea” – Legenda Printului Siddhdartha,-Editura Junimea-1988, p. 87.
** Energia divina care anima fiinta umana, in viziunea mitologica romana.
*** Alan W. Watts-”Calea Zen”-Editura Humanitas 1997
**** Arthur Schopenhauer-”Lumea ca vointa si reprezentare” (Die Welt als Wille und Vorstellung).
*****H. Bergson
****** Bernard Shaw

țț