“Iubirea adev`rului se arat` \n tendin]a de a descoperi [i pre]ui binele”
J. W Goethe


“S` avem dreptate cu socotin]`, cu modestie [i-n chip \ng`duitor. S` nu aplic`m legile, chiar [i bune, cu cerbicie [i f`r` discern`m~nt. S` avem \ntotdeauna vie, \n sinea noastr`, con[tiin]a relativit`]ii lucrurilor [i s` ne ferim s` fim mai logici [i \ncrunta]i, s` devenim severi, c`p`]~no[i, cruzi [i inep]i ai ideilor pe care le consider`m drepte [i \ntemeiate. Suntem prin fire expu[i primejdiei de a ne lua prea \n serios, \n tragic. S` ne deprindem a z~mbi, de nu logica de ghea]` [i gravitatea teroarei [i torturii, omorului [i dela]iunii ne vor pierde, doar z~mbetul [i modera]ia, doar ele ne pot salva. Ele sunt singur antidot \mpotriva otr`virii sufletului [i min]ii cu fanatism.”

Am tr`it experien]a acelei false rigori habotnice, a fanatismului degradant p~n` la samavolnicie.
Tipurile umane n`scute \n acest creuzet al fricii [i-au falsificat con[tiin]a, dedubl~ndu-se mereu \n alte [i alte avataruri ale pref`c`toriei. Au tr`s`turi s`r`cite, schematice. Ele mimeaz` ceva din ceea ce reprezint` un OM. Nu [tiu ce \nseamn` sacralitatea adev`rului [i for]a creatoare a limpezimii luminii. Le este fric` de claritate. Ele nu pot tr`i dec~t \n col]uri \ntunecate ale vie]ii, ascunse \n locuri ferite de senin`tatea luminii. Copii ai la[it`]ii ei nu pot privi \n fa]`. Frica obscen` [i dezumanizant` pe care au \ncercat s` o insufle oamenilor s-a \ntors \mpotriva lor. Se simt bine numai \n obscuritate, lumina le-ar denun]a pornirea b`nuitoare [i morbid` de a suspecta totul. Ei nu au reprezentarea onestit`]ii [i simplit`]ii cinstei. Aceste concepte le sunt cu totul str`ine. Ei nu pot tr`i dec~t \n minciun`, pref`c`torie [i suspiciune. De aici [i \ncr~ncenarea \nd`r`tnic` [i neputin]a de a z~mbi, de a acorda celuilalt minimum de bun`voin]` .
Cum ar ar`ta via]a unui rom~n modelat` pe structura acelei cumsec`denii pentru care i s-a dus vestea : bonom, plin de \n]elepciune [i \n]elegere, t`ria [i puterea \i dau posibilitatea \nf`ptuirii temeinice . Nu ho], nu mincinos, nu tr`d`tor [i la[, ci acel om care vine [i \]i alin` o ran`, cel ce se las` pe el pentru a ajuta, cel care [tie s` corijeze gre[eala f`c~nd loc \ndrept`rii [i \n el \nsu[i [i \n cel r`t`cit \n salb`ticie.
P~n` \n 1989 noi rom~nii ne-am transformat \n fiin]e s`r`cite \n substan]a noastr` spiritual` p~n` la dezintegrarea respectului f`]` de sine, fa]` de semeni [i fa]` de tot ce poate fi bun sim].Am proliferat \ntr-o aparent` a[a-zis` “moral`” moned` calp` a adev`ratei ordini fire[ti l`sate de normele morale ziditoare [i creatoare de valori sociale. |n acel Decembrie de har ADEVARUL spus de to]i [i m`rturisirea lui DUMNEZEU a speriat [i frica cea de toate zilele s-a amplificat p~n` la paroxism. Era o reac]ie de fiar` \ncol]it` asemeni celor din basmele cu zmei sup`rat` c` i se poate lua prada [i tributul pe care oamenii obidi]i de samavolnicie, \l pl`teau p~n` atunci.



Ceea ce se \nt~mpl` acum la noi nu este dec~t rodul g~ndirii acestor copii ai obscurit`]ii [i fricii. Ordinea, claritatea, dreptatea , cinstea, \n]elegerea, respectul trebuie cu orice pre] s` dispar`. Nu se poate tr`i \n aceste coordonate. Amputa]i \n capacitatea noastr` creativ` [i profesional` nu putem construi ceva temeinic [i folositor. Se poate \ns` s` oblig`m pe al]ii s` munceasc` pentru noi. Trebuie doar s` existe cu orice pre] o “b~t`” \n m~n` [i s` se loveasc` \n acei ce pot munci. Asist`m acum la o goana dup` prad`. Apoi vine obsedanta fric` de a nu fi descoperi]i, de a nu mai avea puterea de a manipula naivii . De aici manifes`tile paradoxale cu care se confrunt` societatea rom~neasc`.

C~nd vom renun]a la statutul de slug` ?

Oare de ce \[i interzic rom~nii dreptul la demnitatea de a crea [i a realiza din acest p`m~nt o gr`dina a prosperit`]ii [i libert`]ii ?
De ce ne este mai u[or s` fur`m, s` min]im [i arunc`m cu noroi \n ceilal]i, c~nd ar fi mai u[or s` ne vedem propriile gre[eli [i s` le \ndrept`m. Dac` nu consim]im liber la demnitate ea nu exit`. Aceasta nu se poate ob]ine prin constr~ngere. Oare rom~nul nu poate fi dec~t slug`?
Aceast` slug` are dreptul s` devin` OM. P~n` acum nu ne puteam permite luxul acesta. Oare s`r`cia ne-a dezumanizat \ntrat~t \nc~t nu putem s` dorim mai mult dec~t o bun`stare ob]inut` prin furti[ag [i minciun` ? Acestea erau apanajul unui regim \mpotriva firii. Comunismul nu a avut drept scop dec~t dezr`d`cinarea \n noi a \n]elegerii [i respectului pentru semeni (atributele unui umanism binecuv~ntat) care ne d` putere [i libertate. Comunismul avea nevoie de sclavi, de exemplare umane f`r` g~ndire [i f`r` personalitate. Tot ce insemna individualitate era distrus printr-o nivelare continu` a con[tii]elor prin fric` [i teroare absurd`, prin umilire [i deposedare abrupt` de tot ce apar]inea individului, tot ce-l individualiza era anihilat. Dar acum ce ne lipse[te oare de nu dorim s` avem verticalitatea simpl` prin lucrul corect [i bine f`cut ? Ce neputin]` boln`vicioas` ne duce mereu spre starea de slug` josnic`, asemeni c~inelui \nstr`inat [i par[iv care, dup` ce i-ai dat s` m`n~nce, vine [i te mu[c` cu sete c~nd te-ai \ntors cu spatele .
Dar de ce s` nu ne vindec`m de stigmatul slug`rniciei? De ce s` nu \ncerc`m s` redevenim fiin]e umane, rom~nii de care poetul spunea cu m~ndrie :"rom~n zice - viteaz zice !" Si nu ne trebuiei vetejie pentru a ne recunoa[te gre[elile, pentru a \ndrepta \n noi sl`biciunea, del`sarea, oportunismul [i a \ncerca s` redevenim ceea ce ar fi trebuit s` fim : oameni adev`ra]i.
“Este nevoie de un aprig rechizitoriu \mpotriva dogmatismului, intransigen]ei, fanatismului [i falsei gravit`]i. |n]elepciunea se dezice de orice form` de absolutism [i t~mp` habotnicie” . Avem nevoie de firescul cotidian, de bun`voin]a deschis` spre ceea ce este bun [i frumos.

Am avut drept modele ni[te fiin]e monstruoase stigmatizate de crimele [i atrocit`]ile de neimaginat f`cute asupra semenilor lor ( un Hitler, un Stalin, [i o pleiad` de cozi de topor \nf`ptuirori ai terorii decretate ... ) – am \nv`]at s`-i adulam, s`-i sl`vim cu slug`rnicie anul~nd \n noi dreptul de a alege ce este valoros [i demn de respect. At~ta pref`catorie ne-a transformat \n fanto[e caraghioase. Este greu acum s` re\nv`]`m s` fim noi \n[ine.
Sunt oameni care poart` \n ei pecetea destinului uman demn. |n lumina lor str`luce[te adev`rul limpede [i simplu ca razele soarelui de diminea]`. Aceast` lumin` cur`]`, iart`, nu ]ine minte r`ul, nu dezn`d`jduie[te, nu pizmuie[te, “nu se bucur` de nedreptate ci se bucur` de adev`r. Nu se laud`, nu se poart` cu necuviin]`, nu caut` ale sale, nu se aprinde de m~nie, nu g~nde[te r`ul” – pentru c` aceast` lumin` este DRAGOSTE de oameni, de via]`, de adev`r, ziditoare de libertate. Ace[ti oameni se pot numi : Iustin P~rvu, Ilie Cleopa, Arsenie Papacioc, Arsenie Boca [i multe alte nume spre care ne \ndreptam ca spre izvoare vii. Ei sunt potire de spiritualitate. Ne deschid sufletul spre aceste daruri. Le avem \n noi dar nu le recunoa[tem pentru c` ne-am \nstr`inat [i nu mai [tim ce-i bine [i ce-i r`u.
Ace[ti oameni sunt c`m`ri ale fericirii [i oglinzi \n care ne vedem str~mb`t`]ile, murd`ria sufletului nostru chinuit [i, mai mult, prin ei putem cur`]i, lumina [i des`v~r[i fiin]a noastr`.
Nu este la \ndem~na noastr` s` ajungem la des`v~r[ire dar s` tindem m`car spre bine ar fi o alternativ` la oferta pe care istoria ne-a f`cut-o [i pe care am experiment-o \n secolul XX.
{i totu[i binele ca [i frumosul ca [i alte valori instituite de oameni sunt relative . Cine [tie ce este bine pentru vecinul meu ? Trebuie s`-mi dau seama c` numai el poate hot`r\. Nu am dreptul s`-i impun binele meu. Avem nevoie de libertare – “libertatea cuv~ntului [i de expresie; libertatea fiec`ruia de a se \nchina lui Dumnezeu \n felul s`u; libertatea de a nu suferi de lipsuri; libertatea de a nu ne teme” ([i lista poate continua).
Ne putem alege oricare modele vrem dar, adularea lor, sl`virea lor, urmarea exemplului lor s` nu deranjeze, s` nu impun` altora op]iunea noastr`. S` nu ne credem noi st~p~ni peste adev`rul absolut pentru c` numai Dumnezeu poate fi astfel.
Ce bine ar fi s` ne vedem m`sura [i limita puterilor noastre !