poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-11-04 | |
Portretul lui Dorian Gray"... prima oara...fascinata, fermecata; a doua oara... stiam miscarile, traiam odata cu dumneata, pentru fiecare tresarire, pentru sudoarea ta, pentru fiecare bataie de aripi, fiecare spasm... si asteptam cu emotie ce avea sa vina. Aceleasi miscari ale degetelor de la picioare cand pasesti, aceleasi priviri (poate cate una ratacita),aceeasi respiratie,aceleasi clipiri de gene... A treia oara ... stiam replicile, atunci am inteles ce a simtit cu adevarat Wilde (desi am citit romanul de doua ori), atunci am inteles ca nimic nu va fi perfect, niciodata, in lipsa sincronizarii. Gratie Pasilor tai... Comunicarea non-verbala reuseste sa spuna de multe ori, chiar si ce nu credem ca putem exprima. Mai puternica chiar si unui Stentor...
Exista atata frumusete pe lume incat indiferenta ar insemna irosire si ar trebui sa nu simtim altceva decat recunostinta pentru fiecare clipa din viata noastra. Pacat insa ca nu toti putem intelege asta. Am incercat si incerc sa fiu un spectator "model" si nu din complezenta,ci din pasiune; sa-ti fiu alaturi la fiecare gest daruit, la fiecare traire,iar daca ti-ai dorit atat de mult acest rol, este poate pentru ca nu te pot vedea decat un Dorian, nu al lui Wilde, ci al tau insuti (acele doua fete/laturi) pe care le posedam noi oamenii. Singura diferenta este ca Dorian a distrus pentru Tinerete, insa tu creezi pentru imortalitate. Motive pentru a fi fericit?! Inchipuie-ti ca ai trait intr-o alta viata, candva. Nu stiu cum. Si nu ti-ai dorit sa mori (sau poate nu atat de devreme) si te-ai intors ACUM, in aceasta viata, regasindu-te in fata unei oglinzi... intrebandu-te daca nu esti un vis, intrebandu-te unde ai ramas atunci, de erai tanar sau batran, implinit sau ratat si daca ai facut bine ceea ce ai facut pana atunci sau pana acum si te revezi in oglinda cu aceiasi ochi... tanar... zambindu-ti. Iti treci mana prin par si-ti vei spune ca ai de ales , ca ai privilegiul sa o iei de la capat sau sa continui de unde ai ramas. Nu poti decat sa te saruti pentru ca tu chiar existi cu adevarat (iti poti confirma prin ochii altora). Esti tanar, esti sanatos, esti liber sa-ti simti aripile, iubesti si esti iubit, poti vedea culoare, lumina, iarba inflorind, poti simti pasiune, te poti folosi de imaginatie ca sa te poti intoarce in trecut de vrei sa stii ce ai uitat sau ce poti recupera... si poti fi fericit. Fericit ca existi sa traiesti toate acestea. Sfarsitul piesei ... erai usor obosit. Ai multumit din toata inima ta (am simtit) dar am considerat ca nimeni, poate ca nimeni, din acea sala nu merita atat cat ai daruit. E prea mult. Nu a venit nimeni cu o floare... De si-ar putea imprumuta oamenii sufletele...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate