Sti, de cand ai plecat, cerul toarna intr-una picaturi de stele peste mine iar ploaia de dor nu a incetat nici acuma.Din mainile mele arse au rasarit sute de copaci care cresc fara mila, care ma ranesc neincetat.Poveste noastra s-a transformat intr-o iarna fara sfarsit cu vanturi reci si interminabile iar zapada mi-a ingropat gradina sufletului cu mii de fulgi obraznici. Si ce primavara era la inceput..Cum radea soarele cand se juca in parul tau de culoarea spicului de grau.Ce a mai ramas acum? Doar un drum cu mii de intersectii meschine si eu..Te-ai ridicat ca un fluture si dus-a ai fost, nici macar nu te-ai mai uitat inapoi, nici macar nu ai mai zambit pret de o secunda amara.Incerc sa imbratisez acest destin, incerc sa adun bucati din iubirea care a ramas imprastiata pe covorul din camera mea si tot ce vreau e sa mai apari odata la geamul vietii mele. Atat.In rest e o tacere in care gandurile au inceput sa vorbeasca singure si sa se loveasca amarnic de peretii impersonali ai eternitatii.Ma crezi ca o vreme imi era teama sa calc pe acel covor? Aveam iompresia ca zdrobesc tot ce am iubit mai mult in viata mea.Ma crezi ca te caut in fiecare zbor de randunica?.De multe ori, singur cu camera goala vedeam treceri de lumina si imi aminteam cum culegeam impreuna stele.A trecut un an sau poate mai mult si desi singuratatea s-a transformat in amintire inca mai caut pasii tai pe strada.Probabil din obisnuinta, probabil din rana care nu s-a inchis si inca singereaza.Adevarul ca m-ai invatat sa numar pasii prin parc si sa cred ca florile au un numitor comun cu dragostea.Probabil..Probabil ca eternitatea asteapta dupa colt, probabil ca fiecare secunda de iubire se inalta la cer ca sa cada cu viteza unui sarut ce se imprastie timid in spatiul plin cu luminile ochilor ce i-am iubit odata.De cite ori poti iubi in viata? De cite ori poti culege miresme cu iz de nu ma uita? Parca ar fi trecut o eternitate de cind mi-ai intins inima ta si apoi ai plecat.In urma a ramas doar gara care se micsora incet incet in timp ce trenul punea distante crude intre doua povesti ce nu mai incapeau in aceiasi carte.Si trenul care impartea linii si gari si halte si munti de lacrimi.