poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-04-17 | |
Stateam pe scara, afara, era seara, sau cel putin asa incerca sa fie. Me - gandea la o problema simpla, despre Him si totul se facea noapte. Vantul batea in fetele tuturor, aducea multe si multi, si toti aveau aceeasi problema simpla. Atunci Me a luat o decizie si le-a povestit-o si Celorlalti incercand o dezbatere. Era prima data dupa mult timp cand erau si ei de-acord, chiar si intr-o problema... simpla.
Problema era prinsa intre trei puncte de suspensie ...Me ...My self ... & I. Si atunci a inceput lupta intre fericire, suferinta si nebunie.Zugraveau cu totii acest eveniment ca si intr-un experiment la care oricat de mult ai vrea sa-i anticipezi rezulatul tot o sa ai parte de cel putin o surpriza, iar aceasta nu este intotdeauna,prin definitie,una placuta, satisfacatoare. Asta e rau, ar zice persoana mea , si totusi apoi ar rade... Un proces trirectional simetric, un suflet in toti trei(toti trei intr-un suflet), insa nici vorba de consubstantialitate.Vorbe civilizate , comportament in acord cu normele bunului simt, numai limite, o procesualitate la fel de simpla ca si problema? - personalitate multipla, disfunctii ale sexualitatii in contexul implicatiilor sentimentale - emotionale, implementarea - invocarea problemelor acolo unde nu exista( o forma a bovarismului, spune Me, mai accentuata, nu?), avalanse de idei coplesitoare ce nu au aderenta la suport ce se finalieaza in acute pierderi de memorie, izolarea fata de prieteni, familie, societate, tulburari nervoase , accese de isterie si nervozitate nefondate , alteori copleseala si lenevie, idei sinucigase - the top list of all three, mai mult sau mai putin. Revenind la problema simpla: ei vorbesc pe rand, se asculta unul pe altul, sunt autoritari, cand unul , cand altul ori altul, insa acest exces de autoritate atat de echilibrat impartit nu faciliteaza nici un progres, putem chiar vorbi de un anumit re- gres.Vorbesc acum de acel dezechilibru in echilibru care lipseste cu desavarsire in aceste situatii, aceea doza de impartialitate, cum ar vrea Me s-o denumeasca.Fericirea, Suferinta si Nebunia nu trebuie sa fie separate sau sa poata fi controlate, caci atunci experimentul esueaza si ajungem sa distrugem tot ceea ce este mai bun in ele, si dupa procesul selectiei cernem apoi numai Raul.Sufletul fiind in corp tot asa aceea doza de impartialitate trebuie sa fie exterioara ca sa poata fi acceptata, de exemplu : in momentele cruciale in care trebuie sa iei o decizie trebuie sa te raportezi la ceva exterior, tot asa mai usor te confesezi si accepti vocea mai degraba a unei persoane straine si nu a uneia familiare, si ce ni se pare mai familiar , decat noi insine, si cum sa nu ne fie foarte usor sa ne refuzam in acele momente , sa nu ascultam de noi insine cand nu mai ramane nimeni sa - vorbeasca, caci atunci ... refuzam si sa gandim.Ce facem atunci? Apelam la Ceilalti, greseala, sau nu? Acum incep sedintele care sunt 11 la numar, dar acestea dezvolta alte probleme dincolo de ele, in ordine aleatorie ..... ....... .......... to be continued..
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate