Impresii de la Poiana Brasov
(21-27.12.2003)

II. CRACIUNUL

Cea mai intinsa dintre comorile omului e saracia. Cuprinde totul.

Craciunul este pentru oameni un moment de alungare a saraciei.
Pentru acele zile fiecare isi concentreza ceea ce are pentru a fi mai bogat.

De multe ori darnicia este inteleasa ca o risipa. Darnicia saracului e o virtute nebuneasca. Lui i se pare ca e singura sansa de a forta norocul.

Nimeni nu da iubire atata vreme cat nu poate sa se desparta de lucrurile pe care le are. De aceea nu pot oamenii sa simta dragostea pentru ceilalti oameni. Practic nimeni nu e crestin. Si pare normal, pentru ca lucrurile noastre inseamna supravietuirea noastra fizica. Preceptul acesta e prea drastic si imaginar. E atat de greu, nu sa facem ci doar sa intelegem macar, ceea ce spunea Isus despre lepadarea de lucruri.

Inceputul iubirii este dupa sfarsitul lucrurilor.

Probabil egoismul, adica dragostea pentru sine, priveste propria persoana ca pe un lucru. E o pedeapsa grea.

Prietenia tine pana acolo unde cei implicati nu mai vor sa sufere pentru a fi prieteni. Ca si dragostea, prietenia cere durere pentru a exista. A fi la bine impreuna nu inseamna decat o zecime din prietenie. Restul de noua zecimi se traieste la greu. De aici pleaca proverbul cu prietenul si nevoia.

E insuportabila in acest domeniu ipocrizia.

Unii pot spune ca nu suporta singuratea si au nevoie de prieteni pentru asta sau ca nu suporta plictiseala. Pentru ei este o placere a avea prieteni. Poate unii spun ca sunt lipsiti de ajutor sau sunt comozi si au nevoie de prieteni. Si pentru ei este o placere.

A avea prieteni pentru a-i iubi. Pentru ceea ce sunt. Poate putin din acea iubire crestineasca se infiripeaza intre bunii prieteni.

Nu avem nevoie de fetele cantaretilor ci doar de glasurile lor. Si prietenii au un glas de care este nevoie la un moment dat.

Afara e zapada pura, e seara si din laptop se revarsa discret colinde cu duiumul. Un pom micut, impodobit si caldura ne creaza o stare de odihna si pace dupa o zi de schiat. Un prieten descrie ceea ce simte, descrie inaltarea spirituala si purificarea de care beneficiaza in acel mediu. La usa incep sa colinde niste copii. Dupa ce au plecat, aceea stare spirituala a prietenului meu s-a transformat intr-o disputa lunga despre ce suma de bani este potrivit, sau nu, sa i se dea unui colindator. Mi-am amintit cu amaraciune despre inaltarea sa spirituala. Atunci un prieten m-a facut sa sufar.