Adeseori cararea mea,
E-o cale de durere,
E-o cale de incercare grea,
Dar am si mangaieri pe ea,
Caci ea imi da putere.

Caci orisicat de trist as fi,
Cand simt a ei putere,
Eu nu ma tem de nici un rau,
Caci ea ma ajuta,cand mi-e greu,
Si-alina a mea durere.

Atunci cand toti m-au parasit
Chiar prietenii,pe cale,
Eu m-am rugat ca le un zeu
Sa ma ajute tot mereu,
Si sa imi dea putere.

Cand vanturi grele ma rapun
Si nu simt mangaiere,
Necazul,oare cui sa-i spun?...
Caci nu gasesc pe nimeni bun,
S-aline-a-mea durere.

Sa pot sa iert si sa iubesc
Vrasmasu-ntotdeauna,
Caci doar asa voi birui
Si pentru tot ce-ai suferii
Eu,voi primi cununa...

Un singur prieten mi-a ramas
Si la necaz,"fiinta"...
La ea eu vin cu-amarul meu
Caci ea e-asemeni unui zeu,
Si m-a scapat de ura.