O fila…

Arhanghelul visului mă purta spre acea lume pe care nu vroiam sa o accept. Tacuta, patrunde printre lacunele personalitatii omului ancestral, acea parte a ființei pe care ideologia moderna încearcă sa o suprime. Nimic din acel copil bătrân, omul , nu se regăsea in infinitele cai ale timpului.
Acea pagina sau poate vechea fila a vieții nu ne mai este permisa in totalitate.
In acea noapte a deziluziei totale, in care copacii morți dezmembrați in trup si fara suflet îmi pieptănau frenetic parul, in prăpastia uitării mai cade un gând.
Poate ca niciodată nu va atinge idealul (oricare ar fii acela) gândul pe care nimeni nu-l poate percepe, ce pangareste acea intacta si imaculata fila de poveste.
O noapte sinistra, in care ielele nu isi mai încep dansul, in care doar scârțâitul unui scaun in inima castelului mai reuseste sa pătrundă este totuși o noapte.
Nimeni si nimic nu o face speciala nici măcar acele cuvinte care au murit pentru totdeauna crucificate cu cerneala mintii bătute in piroanele mântuirii pe fila …nimănui.
Venite pe Pamant doar cele care au ceva de spus vor supraviețui in acel joc obositor al hazardului. Cu toate acestea ele vor murii sufocate de tonele de kitch ce zac in atmosfera.
El de mult si-a astupat urechile cu ignoranta si ochii si i-a plantat prin lumi paralele la care nu vrea sa mai ajungă
— Nu mai trai ,mosnege, când lumea s-a prabusit in jurul tău! Deja papusule
au suflet de papusi si ziua suflet de zi.
Trăiește independent de el o lume poate reala… sau „poate” deja a schimbat si el produse cu alte cu alte cuvinte si nu mai este autentic.
Totul este haos si nimeni nu mai spera … cuvintele isi cer dreptul la tăcere… Nu vor ca acei copii cu suflet bătrân sa le mai mestece intre gânduri putrede, sa le expire batjocoritor si apoi sa le arunce aproape inconștient pe marginile filei.
Dar daca privim in ansamblu problema singura victima, victima suprema este fila.
Supusa la chinuri jalnice, ea accepta scârbita acele zeci si zeci de roiuri de barbari sa ii calce intr-o dezordine totala trupul.
Nu se știe de unde mai are inca puterea sa reziste murdara si batjocorita.
Maria Magdalena inca nu a ingenunchiat la picioarele sale sa-i spele cu parul copacii si nici rădăcinile nu le-a uns cu mir.

* * *


Acum bătrânul tace, fila tace, cuvântul nu mai are puterea sa spună
realitatea. E haos… in noaptea aceea in care ielele isi încep jocul.
Suflete nebune, urmărite de blestemul cuvântului, aduna de sub ruine, mințile adormite de nestiinta.
Cuvintele mor … fila se prabuseste pe ulița sângerânda de dorul roților de car… pamantul mijește după credința.
Bătrânul cu creionul in mana inca mai scrie destinul dar cine știe daca sufletul nu ne va muri vreodată.
Acum cu pixul in mana stânga aștept la rândul meu sentința.
Îmi va fi frica atunci când fila îmi va respinge cuvântul?..