Cand cineva emite semnale care “nu i se potrivesc”, atunci vorbim despre incongruenta acestor semnale in raport cu persoana respectiva. Perceptia umana ne semnaleaza cand exista astfel de nepotriviri, la fel cum ne semnaleaza atunci cand imaginea este in contra-timp cu sunetul, persoana transmite un mesaj care nu este in concordanta cu ceea ce intr-adevar simte.
Se poate observa atunci cand cineva imita constient pe altcineva pe care poate il ia drept model, cand incearca sa disimuleze o stare, sa mascheze un sentiment.
Este vorba despre ceea ce poate exprima corpul prin gestica, la un moment dat, ceva ce este construit fie la nivel constient, fie ca urmare a unei obisnuinte, dar care nu are legatura cu realitatea interioara a subiectului, mai precis cu ceea ce simte si crede despre obiect sau despre lumea la care se raporteaza.
Aceste manifeste prin imitatie se intalnesc deseori la:
-Membrii fan-cluburilor care au renuntat in mare masura la personalitatea lor, imitandu-si idolul pana la limbajul corpului;
-Membrii sectelor, care au anumite “standarde” despre cum sa se poarte, ce sa faca si ce sa nu faca, ce sa manance si ce sa nu manance, ajungand la un fel de masificare si uniformizare a comportamentelor, in care propria personalitate este “adormita” si inlocuita cu o alta comuna, care se poate traduce ca o “personalitate a grupului”.
In acest caz, in ce masura societatea formeaza identitatea unei persoane? Am putea vorbi despre un profil psihologic sau este vorba despre anumite forme de persuasiune sau chiar de manipulare?
Dar incongruenta nu poate fi asociata doar cu o imitatie totala. Exista si gesturi momentane, disimulative, care, in aceea clipa, par incongruente. Astfel de momente se pot intalni atunci cand:
-Exista o legatura emotionala cu subiectul la care se raporteaza.
-Gesturile respective sunt reprezentative in cadrul grupului de apartenenta.
-Oamenii care vor sa exprime o alta imagine de sine decat cea reala. In general in incercarea crearii unei imagini mai bune pot aparea astfel de situatii de incongruenta (egoist - altruist; trist – vesel; nervos - calm)
Astfel de situatii sunt mai greu sesizabile.
Insa, nu intotdeauna se pot explica cauzele care au dus la incongruenta gesturilor.
Din acest punct de vedere, oare nu tocmai societatea este cea care ne raporteaza la anumite norme si conditii de exprimare? Oare nu nevoia de a satisface trebuintele superioare legate de securitate, apartenenta la un anumit grup, realizarea de sine fac ca anumite reactii la mediu sa intre in neconcordanta cu obiceiurile si modul nostru de a simti si gandi? Practic se preiau, prin imitatie, anumite gesturi, obiceiuri de consum, caracteristice mediului social la care se raporteaza individul.

Cu cat cineva este mai “el insusi”, cu atat mai mica este probabilitatea de a se inregistra la el semnale care sa fie incongruente cu personalitatea sa.

Personalitatea cuprinde acele aptitudini, temperamente si caractere care deosebeste un individ de restul, la un moment dat.
Dar cum se poate forma o personalitate puternica, intelegand aici individul care se poate spune ca este “el insusi”? S-ar putea forma fie printr-o izolare totala de societate sau printr-o detasare din punct de vedere emotional de anumite aspecte ale vietii? S-ar putea forma printr-o interactiune puternica si printr-o participare activa la actiunile vietii sociale?
In ambele cazuri, drumul este plin de suferinte, iar cei care au ajuns la capat, se spune ca si-au format propria lor filozofie de viata.
Oricare ar fi calea care trebuie urmata, se pare ca vorbim despre oameni care s-au remarcat, in anumite perioade, prin calitatile pe care le-au dobandit sau prin realizarile lor, fie ca au schimbat cursul istoriei, s-au au pus bazele unei noi teorii. Sunt persoane care s-au ghidat in general dupa principii proprii, firi prea putin influentabile si mai mult influente. Au fost cei care au “inlocuit o moda veche cu o alta noua”.

Incongruenta in exprimarea gesturilor se sesizeaza frecvent la persoanele care sunt timide, care se subapreciaza, in general cele care nu au o imagine clara si pozitiva despre sine. Este mai greu de sesizat la cei cu o putere mai mare de disimulare, in special la cei cu o personalitate puternica care stapanesc mai bine regulile acestui joc si au o buna stapanire de sine. Incongruenta in gesturi este observabila si la acele persoane care au un comportament ce a fost indus prin educatie. Se poate vorbi si despre predispozitia obervatorului, fiecare persoana avand un un grad mai mare sau mai mic de perceptie al acestor gesturi.

Se poate discuta si despre elementele care compun gesturile: intensitatea, durata, intinderea si ritmul lor. Aceste elemente tin de contextul psihologic, social si cultural. De aceea, analiza gesturilor din punct de vedere al incongruentei trebuie sa se raporteze la valorile culturale din care face parte persoana respectiva.

Daca ar fi sa vorbim de o analiza a incongruentei a gesturilor, la ce s-ar putea raporta aceasta analiza? Din ce punct de vedere s-ar putea realiza o astfel de analiza? O propunere ar putea fi: trebuiesc analizate mai intai obiceiuri din interiorul grupului, organizatiei sau culturii de apartenenta. In al doilea rand se poate face o analiza a indivizilor luati separat de grupul de apartenenta pentru a se observa daca exista la acestia incongruenta in gesturi, din punct de vedere al personalitatii. Analiza subiectiva apare atunci cand simtim o incongruenta in gesturi la un subiect dar nu putem spune despre ce anume este vorba.

Ca o concluzie:
Omul este o fiinta sociala ce se dezvolta prin interactiunile lui cu societatea. Daca il izolam de mediul sau, inseamna ca-i reducem posibilitatea de a comunica cu semenii sai. Deseori imprumutam gesturi si ni le atribuim inconstient, este natura umana. Este adevarat ca la unii indivizi aceasta imitare este exacerbata, afectandu-le chiar si personalitatea. Sunt persoane care sunt in cautarea sinelui, care inca nu se cunosc.