Nu sunt un om bătăios din fire. Nu sunt nici măcar agresiv, sunt pur și simplu un leneș. De aceea, când prietenul X a strigat la mine "Cum, nu vii la miting ?" am ridicat din umeri. Ce miting, domnule ? "Nu înțelegi", m-a zgâlțâit X, "soarta democrației este în joc". Ei aș, soro. Ne invadează cineva, cumva ? "Tu ce politică faci ? " m-a întrebat revoltat X. Politica de a-mi fi mie bine fără a-i deranja pe alții. Mi-e suficient. Prietena Y -ca urmare a unor vechi și nebuloase (era să scriu sexuale) favoruri și-a permis să mă sune. "Hai la miting, să-l apărăm pe Z, victima castorilor care ronțăie poporul- sau doar lemnele poporului, cel mai pur, mai curat și mai anti-ciudat". Dacă dl.Z e așa de bun, de ce trebuie să-l apăr eu ?
Suntem, fie că ne bucură fie nu- într-o democrație funcțională. Democrația presupune niște instituții. Pământul e plin de oameni de neînlocuit, îngropați la doi metri ca morcovii. Instituțiile supraviețuiesc. mai bine, mai rău. Asta e menirea lor.
Snoava populară cu jocul de fotbal etc. revine destul de frecvent în aceste zile. Cei care o promovează uită că jocul este jucat de 22 de jucători. Dacă publicul intră peste ei atunci nu mai e joc- pur și simplu.
Idealismul în politică este cea mai mare porcărie. Cu toții suntem oameni-iar aleșii noștri sunt o oglindă a noastră- mai bună sau mai rea, dar o oglindă. Am copiat la teze- pot să condamn parlamentarul care a băgat două bile de aceeași culoare în urnă ? Îmi câștig existența prin diverse expediente- pot să îi cer senatorului să facă altceva ? O lume ideală, cu oameni cinstiți și cu o țară ca soarele de pe cer s-a terminat urât de tot. Să nu ne facem chip cioplit și să judecăm cinic- dar ine pentru noi.