Termenul reîncarnare este de proveniență relativ recentă, el fiind inventat în secolul al XIX-lea de către Allan Kardec. Cei care știu să citească printre rânduri, pot descoperi însă în învățăturile lui Iisus gânduri și convingeri despre reîncarnare. Episodul schimbării la față de pe munte constituie un act de inițiere a discipolilor în doctrina respectivă.
Cu mii de ani înainte de nașterea lui Iisus, vechii hinduși vorbeau despre antrenarea sufletului în ciclul infernal al nașterilor și al morților (samsara), sub acțiunea inexorabilei legi a karmei (concept împrumutat și de literatura ezoterică din zilele noastre).
Ce nu cunosc cei mai mulți dintre noi este evenimentul, am spune penibil, prin care doctrina reîncarnării a fost eliminată din religia creștină. Împăratul Iustinian dorea să diminueze importanța școlii creștine din Alexandria, favorabilă reîncarnării, iar soția sa, Teodora, implicată în numeroase asasinate, se împotrivea acestei idei conform căreia, potrivit legilor karmei, într-o viață ulterioară trebuia să ispășească toate crimele săvârșite. Cei doi au convocat în anul 553 un conciliu la Constantinopol, forțându-l să elimine din textele religioase creștine orice referire la reîncarnare.
Manuscrisele de la Marea Moartă, datând din secolul I după Hristos, aparținând sectei esenienilor, descoperite după cel de-al doilea război mondial, dovedesc că, la acea vreme, ideea reîncarnării era încă prezentă. De asemenea, textele paleocreștine de la Nag Hamedi (Egiptul Mijlociu), scoase la iveală relativ recent (1945), conțin texte din Evanghelii în forma originală, în care aluziile la reîncarnare sunt foarte clare. Chiar papa Ioan Paul al II-lea a instituit, în 1985, o comisie care să studieze reîncarnarea.
Există persoane care și-au dedicat întreaga viață acestei idei. Astfel doctorul Ian Stevenson, împreună cu colaboratorii săi, au studiat peste 2600 de cazuri legate de fenomenul reîncarnării. Un exemplu edificator îl constituie o fetiță indiană de 5 ani, care susținea că fusese soția unui bărbat aflat la 100 km depărtare, cu care avusese copii, de care începuse să i se facă dor. După ce a fost examinată și declarată normală din punct de vedere psihic, părinții fetiței au acceptat să se deplaseze împreună cu ea în localitatea respectivă. Acolo a găsit locuința, iar pe văduv și pe copii i-a strigat pe nume. A umblat în lada cu scrisori primite în tinerețe de la fostul soț, apoi a identificat mormântul în care fusese înhumată. Bărbatul văduv a confirmat că soția îi murise de tânără din cauza unei boli grave.
Vizualizarea unor fragmente din viețile anterioare se poate face prin regresie hipnotică (retrocogniție), având ca intermediar un medium.
Așa cum am arătat anterior, după moartea fizică supraviețuiește în planurile Lumilor Spirituale o entitate energetică formată din dublul eteric (corpul vital), mentalul, afectul, Eul (conștiința extinsă, care memorează karma) și SupraEul (esența divină). După un număr de zile învelișurile energetice vitale, mentale și afective se descompun (au loc încă trei „morți“), rămânând doar conștiința extinsă care păstrează în ea esența divină. În anul 1907, doctorul Duncan Mac Dougal de la Massachusetts General Hospital a pus în evidență această entitate energetică, măsurând greutatea unei persoane, înainte și după momentul morții, constatând o diferență de 21 grame, fără corespondent medico-legal.
Durata stagiului în Lumile Spirituale diferă de la un individ la altul. În cazul fetiței indiene de 5 ani, reîncarnarea s-a produs foarte rapid, datorită grijii față de copii rămași fără mamă. În general, indivizii puternic legați de activitățile terestre se reîncarnează mai repede, dar și spiritele evoluate pot forța reîncarnarea pentru a scurta durata samsarei. Reîncarnarea poate avea loc nu numai în planul terestru, ci și în planuri aferente altor planete sau sisteme solare.
Maeștrii spirituali care au atins eliberarea (mântuirea) în cursul vieții pot alege între a reveni la esența divină (contopirea cu Vacuitatea) sau a-și continua, într-un plan al Lumilor Spirituale, misiunea legată de mântuirea întregii populații terestre (idealul de bodhisattva).
Reîncarnarea se produce pentru a corecta greșelile din viețile anterioare (karma negativă), fiecare viață terestră constituind o lecție pe care individul trebuie să și-o însușească. Dacă nu înțelege acestă lecție, va fi nevoit s-o repete într-o reîncarnare viitoare. Nu suntem de acord cu reîncarnarea în animale sau plante (metempsihoză), considerând că orice tip de existență constituie un progres.
Spiritul se reîncarnează în familia, societatea și epoca în care i se oferă condițiile optime pentru o nouă evoluție. Mecanismul prin care ia naștere o nouă ființă este, credem noi, următorul. Spermatozoidul care fecundează ovulul are înscris în el tiparul energetic după care se va dezvolta ulterior corpul fizic. Dublul eteric (corpul vital), care se dezvoltă în paralel cu fătul, constituie ceea ce noi numim suflet. Primele mișcări ale viitorul copil sunt semnele care însoțesc începutul dezvoltării afectului (apar primele sentimente). În momentul nașterii, spiritul (Eul) care conține esența divină (SupraEul) „coboară“ din Lumile Spirituale și „ocupă“ corpul fizic al copilului. Concomitent, prin contactul cu realitatea exterioară, începe dezvoltarea mentalului, care continuă în strânsă dependență de părinți până la vârsta de aproximativ 7 ani (cei 7 ani de-acasă), după care începe să se manifeste liberul arbitru. Calitățile fizice sunt transmise astfel ereditar, prin tiparul energetic, dar aptitudinile și talentele depind de evoluțiile din viețile anterioare (karma conținută în conștiința extinsă sau Eu)
Scopul oricărei vieți este eliberarea din ciclul infernal al reîncarnărilor (samsara), prin redescoperirea esenței divine (SupraEul), ceea ce duce la starea pe care budiștii o numesc nirvana, iar creștinii mântuire (unirea cu Dumnezeu). Această stare poate fi atinsă în oricare din sistemele solare, sau în oricare din planurile Lumilor Spirituale.
Iisus este, după părerea noastră, printre puținii oameni care nu s-au reîncarnat, ei fiind creați energetic de către Dumnezeu sau de spirite evoluate din Lumile Spirituale (concepția imaculată a Fecioarei Maria), cu scopul de a salva omenirea. El a fost un avatar, spre deosebire de ceilalți întemeietori de religii, născuți din trup de femeie, care au fost profeți. Este posibil ca Iisus Hristos să fie un avatar al lui Krishna, considerat de hinduși ca fiind de origine divină. Cei care au studiat în paralel viețile celor doi mari inițiați, au descoperit asemănări uluitoare. De altfel, religia indiană, mult mai tolerantă decât alte religii, îl recunoaște pe Iisus ca avatar al lui Dumnezeu.

„Dar dacă vei învăța să cunoști că ești alcătuit din viață și din lumină (...) te vei întoarce la viață.“ (Hermes Trismegistul)
„Atinge suprema vacuitate și păstrează-ți liniștea sufletească. În fața agitației nenumăratelor ființe, nu contempla decât întoarcerea lor.“ (Lao Zi, Dao de Jing)
„Viața mea, cu toate renașterile mele, cu toate posesiunile mele, întregul merit pe care l-am dobândit sau îl voi dobândi, dacă părăsesc toate acestea fără speranța unui câștig în folosul meu, o fac pentru a favoriza mântuirea tuturor ființelor.“ (Santideva)
„Asemenea unui pictor, îngrozit de monstrul cumplit pe care l-a pictat, omul simplu este înspăimântat de samsăra (ciclul fără sfârșit al nașterilor și al morților).“ (Măhăyanavinsikă)
„Dacă ești eliberat, eliberează-i și pe alții: dacă ai ajuns pe celălalt mal, ajută-i și pe ceilalți să ajungă: dacă ai fost consolat, consolează-i și pe alții; dacă ai ajuns în nirvăna, ajută-i și pe semenii tăi să ajungă acolo.“ (Vinaya)
„Într-adevăr, toate lucrurile sunt inexprimabile, vide, liniștite și pure. Cei care le văd astfel sunt demni a fi numiți buddha și bodhisattva.“ (Năgărjuna)
„Precum moartea întreținuse, prin intermediul oamenilor, puterea sa împotriva oamenilor, Întruchiparea Cuvântului lui Dumnezeu a reintrodus ruina morții și reînvierea corpurilor.“ (Atanasie de Alexandria)
„Și dacă tu ajungi, după ce ți-ai părăsit corpul, în liberul eter, tu vei fi un zeu nemuritor, incoruptibil și, pentru totdeauna, eliberat de moarte (Pitagora)
„Asta arată cât efort se impune: să evadezi, de-aici, de jos, cât poți de repede. spre înălțimi. A evada, înseamnă a te asimila lui Dumnezeu, în măsura posibilului; or, te poți asimila devenind drept și sfânt, în claritatea spiritului.“ (Platon, Teetet)
„Sinele trebuie să fie cunoscut chiar aici, în această viață. (...) Dacă sinele este cunoscut aici, există atunci un adevăr suprem și scopul existenței va fi atins (...) Dacă Sinele nu este cunoscut, viața este inutilă...“ (Shankara)