Am venit în București dintr-un motiv cu totul special. Am vrut să văd o piesă de teatru. Ciudat, nu ? Stau în Manchester lângă strada teatrelor- mi-era însă dor de o piesă de teatru românească...de fapt...mi-era dor de teatrul Bulandra. Cultura mea teatrală- atâta câtă e- s-a dezvoltat în strânsă conexiune cu acest teatru. Îmi amintesc și astăzi de spectacolele lui Pittiș cu "Poezia muzicii tinere", mi-l aduc aminte pe inegalabilul Toma Caragiu în "Elisabeta I" sau în "Moartea unui comis voiajor". Teatrul Bulandra era o bijuterie, un cadou, o surpriză- era plăcerea interzisă din anii comunismului când mergeam să vedem Hamlet-ul lui Caramitru sau "Dimineața pierdută".
Teatrul Bulandra nu mai există ! De fapt, fizic, el mai e acolo- dar spiritual, a murit. A fost distrus, marii actori au plecat- au rămas doar niște experimente tâmpite și piese pe care nici cel mai snob critic din UK nu s-ar duce să le vadă- de fapt, nu se duce să le vadă nimeni.
Groparul teatrului Bulandra a fost Cătălina Buzoianu. Recunosc sincer că nu-mi place persoana- nu mi-a plăcut nici în anii comunismului și nu-mi place nici acum. Teatrul Cătălinei Buzoianu se reduce la un singur lucru- țipete. Cu cât actorii țipă mai tare pe scenă cu atât toată lumea e mai fericită.Cătălina Buzoianu a fost alegerea nefericită a cuiva a cărui/cărei cultură dădea pe afară- pentru postul de director al teatrului Bulandra. După care i-a urmat sinistrul său fiu.
Rezultatul- 0 barat. N-au fost în stare de nimic, n-au pus în scenă nimic memorabil. Marea dramaturgie românească și universală a fost înlocuită cu autori necunoscuți- pentru că erau moderni (a se vedea parcă- Colonelul pasăre- dacă nu mă înșel). "Marea" noastră regizoare și stupidul ei fiu n-au înțeles un lucru elementar. Publicul vine la teatru din când în când pentru experimente. Dar în proporție de 99.9% vine să se simtă altfel. Să iasă din marasmul vieții cotidiene și să intre pentru 2-3 ore într-o lume de farmec și de grație, acolo unde poate să se simtă bine, acolo unde este altceva, altcineva- ceea ce el nu va fi niciodată. (V-ați simțit vreodată bine la piesele Cătălinei Buzoianu ? Eu recunosc că nu. Niciodată. Îmi amintesc de "Maestrul și Margareta". Bulgakov- un autor genial. Valeria Seciu- o mare actriță. Dan Condurache- un actor interesant.Dar nu se lega- pur și simplu nu se lega.Trebuiau să țipe tot timpul- am rezistat eroic până la sfârșit dar nu mi-a plăcut).În opinia celor două ilustre personaje- publicul nu trebuie să se simtă bine. El trebuie să fie "participant la ce se întâmplă pe scenă".
Și s-a dus dracului șandramaua. Marii actori au plecat. Cuplul Rebengiuc- Mihuț- care era un fel de brand al teatrului, Pittiș, Bănică junior, Mihai Constantin- toți s-au îndreptat către directori de teatru și regizori adevărați.
Era o perioadă în care Bulandra era aproape falimentară. Apoi, în urma unor eforturi uriașe (la care recunosc că am pus și eu umărul) sinistra și sinistrul ei fiu au fost izgoniți (cu un picior în dos).În mod normal, fiul Cătălinei Buzoianu ar fi trebuit pus să plătească pentru imensele eșecuri acoperite din bani publici- suntem însă un popor iertător și a scăpat.
De-atunci teatrul Bulandra nu merge. Pur și simplu nu merge. Am sperat ca Ducu Darie să-i aducă un suflu nou. N-a fost să fie.
Teatrul Bulandra a murit ? !