poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-12-07 | |
ELECTRONI MIRACULOȘI
Ce vrem de la viață? Ne aruncăm cu atâta ardoare la început, fără să știm neapărat, peste ce dăm. Ca și tinerețea, prima parte a căsătoriei este întotdeauna mai frumoasă. Pentru că „sita este mai nouă” așa cum obișnuia mamaia să ne spună deseori. Suntem fericiți și pășim pe aleile parcului, ne ținem de mână, ne sărutăm, fără să ne pese de privirile celor din jur. Cu ce am greșit până aici, pentru că toate sunt frumoase și la locul lor. Nimic și nimeni nu ne poate face rău. Suntem invincibili, în fața tuturor. Atunci când vrem să facem o treabă, să realizăm ceva în timpul acestei clocotiri a sângelui în noi, o ducem la izbândă, pentru că ce este mai puternic în firea omului ca dragostea, o rezolvăm cu toată considerația și bucuria părinților noștri. Anii trec, vine un copil sau mai mulți și dintr-o dată apare răceala sau oboseala majoră, care ne transformă în roboți, ce își au activitatea pe pământ și ne trage tot mai jos. Atenția noastră poate se mută mai mult asupra copilului, căruia trebuie să-i acordăm bineînțeles, toată atenția și considerația de care dispunem „pentru a-l face și pe el mare” după cum mai spunea tot mamaia, Dumnezeu s-o ierte. Totul se lovește în tine, pentru că n-ai puterea să recunoști, deși o faci, că muncești mai mult. Dacă vrei să fii mai bucuros, încercând să încălzești atmosfera puțin, te lovești de privirea dură și rece a ei și nu-ți mai trebuie umor toată ziua. Atunci ei frumos ziarul, te duci în altă cameră sau oriunde găsești un loc liniștit, sperând că totul v-a trece în pace și nu vor mai fi probleme în continuare. Aștepți tăcut, cu toate că citești ziarul concentrat, să se facă liniște pe câmpul de luptă, dar ce folos că atunci când cauți să încerci aluatul, sperând că acum spiritele s-au mai calmat, sare consoarta, cât poate în sus; trântește, dăngăne, păngăne, că nu i-ai băgat progenitura în seamă și are numai ea grijă de el. Iarăși pui capul în pământ, pentru că nu vrei să declari război, iei cu tine copilul, cu care încerci să rezolvi ceva probleme la matematică. Cum să le rezolvi, când ești plin de nervi și nu mai ști cum să ieși din toată povestea aceasta. Toate ar fi frumoase și la locul lor, dar să nu uităm un singur lucru; am pornit cu dragoste, n-am reușit s-o păstrăm. Toate acestea ar fi frumoase dacă mâine, următoarea zi, n-ar semăna cu cea trecută deja sau e așa! DRAGOȘ NONCIU
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate