„Slavă duh șăgalnic
pasăre nu ești! Ce din cer năvolnic
inima-ți golești
de triluri limpezi și firești...”
P.B Shelley „Unei Ciocârlii”

18 noiembrie 2006. Mall Platza România. Librăria Diverta. Oameni unduind prin spațiul generos respirând „bănuți de fericire”... Strângeri de mână, îmbrățișări calde, salutări cordiale, spiridușul Rodica Elena Lupu cu priviri agere face ultimile retușuri, prieteni, actori, trupa InDArt, zâmbete, prezentatori, Dan Simion – cel mai tânăr poet de 47 de ani, cărți, canapele îmbietoare, emirul Ovidiu Oană Pârâu, flori Amadriada, rumoare, pagini răsfoite cu emoție, Inoni, Doru, lumină curată și limpede, priviri întrebătoare, valuri, actrița Lavinia Ionescu, parfum de albastru, actrița Oana Dițu, buze fremătând uimite și ... Îngerul Camelia, levitând de emoție, radiind frumuseșea tuturor Cosânzenelor și Albelor ca Zăpada, rătăcind cu priviri tremurătoare: „undeva am uitat o virgulă...” și strângându-ne pe toți la sânul aripilor crescute din rădăcinile sufletului ei de înger!
Sâmbătă am văzut aripile Îngerului Camelia Petre!
Încă mai tremur de teamă să nu pierd imaginea Cameliei împărțind cu generozitate fărâme din sufletul ei prietenilor și neprietenilor, cunoscuților și necunoscuților, poeților și nepoeților, celor prezenți și neprezenți deopotrivă.
„Mareea Sufletului”, volumul de debut al poetei Camelia Petre este, cum spunea cineva, o livadă plină în care suntem invitați să dăm buzna și să ne umplem sânul de fructe gustoase aromind a Dumnezeu.
Versul poetei este de o îndrăzneală grațioasă și își asigură autonomia afișând o delicată nepăsare pentru – cum sublinia și Daniela Stănescu în prefața volumului: „canoanele impuse mai mult sau mai puțin de critici și cenacluri.”
Prezentarea grafică, pentru care mulțumim Editurii Anamarol și prietenei noastre de suflet Rodica Elena Lupu este excelentă, aerisită, ușurând lectura și utilizând cu îndemânare spațiul paginii.
Prin apariția volumului „Mareea Sufletului” putem afirma că lectorul iubitor de delicii spirituale a primit o gură de oxigen într-o lume poetică suprasaturată de noxe. Camelia deschide ușa către universurile iubirii, ea fiind o perpetuă îndrăgostită care nu a uitat, oprindu-ne și pe noi să uităm, jocurile care transformă cucerirea perechii, dintr-o cursă de formula 1, cum este astăzi, într-o artă dusă la desăvârșire.
„Să-mi scrii în colțul ferestrei
o scrisoare de amor
cu tocul cui de la pantof...”(să-mi dai luna de pe cer iar eu să mă supăr un pic)
Fermitatea și delicatețea poetei este completată abil și cochet de „mici capcane”: două poeme intersectându-și versurile, având fiecare o existență stabilă, dar combinându-se firesc pe aceeași pagină și sporind astfel culoarea sentimentelor (poemul Rezonanță).
Jocul de cuvinte utilizat de mulți prieteni de-ai noștri ca să mascheze lipsa putinței, la poeta Camelia Petre devine modalitate de a întări mesajul poetic și de a sublinia starea de căutare în care trăiește: „când visez că zbor/ zbor că visez aripi”(Poezie fără vârstă)
Descoperindu-și fără falsă pudoare labirinturile sufletului, Camelia creează imagini voioase, dezinvolte, comunicative, care schimbă punctele de reper pe care lectorul le avea până în momentul parcurgerii poemelor ei. „La început a fost fericirea!/ Striga după mine./ Râdea și bătea step/ pe toate geamurile pe le găsea în cale” (Când prea multă fericire). Soluțiile metaforice pe care le găsește autoarea pentru a marca stabilitatea poeziilor din volum sunt pline de sevă, pline de o naturalețe care demonstrează nu numai harul ci și faptul că lecturile ei nu sunt puține dar sunt variate.
De la poemele pastelate trecând prin blesteme până la declarativele poeme de îndrăgostită, poeta Camelia Petre atinge toate gamele trăirii în, prin și pentru artă. Autoarea nu trăiește așa cum scrie ci scrie așa cum trăiește: intens, curat, sincer dar mai ales frumos. Fermitatea mlădie a glasului cu care Camelia ne ajută să descoperim lucrurile simple și frumoase ne înconjoară, în mijlocul cărora ne naștem, trăim, naștem și apoi PetreC-em în altă dimensiune, nu cred că poate fi depășită decât, poate, de grația cu care Camlelia își poartă aripile de înger.
Celor încercați de dintele îndoielii nu pot decât să le recomand să citească volumul „Mareea Sufletului” și apoi să privească cerul senin. Așa vor putea înțelege magia iubirii, intensitatea viselor și frumusețea timpului prezent care – să nu uităm – trece cu o viteză de o secundă pe secundă.
Poemele Cameliei Petre sunt efectele acelui instinct de artă pe care numai hărăziții îl pot manevra cu ușurința cu care noi ceilalți respirăm!

Pe ......„lună plină umbletul oamenilor”
este.... „foșnet de frunză arsă”
în care .„poemul traversează strada, pe sârma subțire în echilibru”
aproape .„la o aruncătură de lume”

Chiar și titlurile celor patru părți ale volumului Poetei Camelia Petre sunt POEZIE!

....CAMELIA...

„Vine noaptea următoare
Noi aprindem felinare
Spre a fi frumos!”

Te iubim... îngere!




din motive tehnice, pozele le voi pune maine.