Sistemul de valori este ceea ce definește individul în raport cu ceilalți și mai ales în raport cu universul. A te raporta la ceea ce definești tu ideea de superioritate, nu este decât un monolog purtat la nivelul subconștientului și cel al rațiunii. Este suficient să identifici repere? Și să "adopți" idoli, pentru a te personifica, astfel încât să poți renunța la canonizatele valori rezultate din moralitatea societății în care îți duci "umila" existență? La ce folosește să cunoști sau să intuiești viitorul atâta vreme cât îți sincronizezi existența după perceptele creștine? Nu am nimic cu aceste percepte, dar nu am găsit nimic care să îmi aducă răspunsuri la zvârcolirile mele, și nici nu m-a ajutat în a interpreta mai bine universul și contemporanii. Individual, ne raportăm la ceva imaginar, fără a conștientiza că acel imaginar este practic ceea ne-am dorit a fi, dar este mai presus de puterea noastră de accepțiune, a ceea ce suntem. Cu cât evoluția este mai evidentă cu atât mai mult sistemul de valori al individului este mai dur. Se renunță instantaneu și inconștient la gândirea aleatorie și se proliferează concepte dure și reale asupra unei noi etici cerute de rațiune. Rațiunea, cea care dă confortul cunoșterii și care ucide acțiunea. Concluzionând, toate valorile prin care individual am incercat să ne creeam un univers mai demn de noi, devalorizând tot ceea pentru alții este valoare, dacă s-au dovedit a fi pertinente și aplicable, ne conduc la o nouă conformație și la standarde ridicate, care naște în ceilalți ideea de neputință în a înțelege, de a percepe ceea ce suntem ca entitate individuală. Aceasta este cauza nașterii frustrărilor și refulărilor. Este ideea acceptării noțiunii, "a fi nihilist". O revelație a pragmatismului din fiecare "homo sapiens".