Rasaritul Rasariturilor
Sau
fenomenul “Magarului lui Buridan”


Motto:
“Precum exista o betie de Dumnezeu, care nu vede lumea sau uratenia ei, asa este si o betie de lume, care nu vede in uratenia ei nici sfintenia lui Dumnezeu!”
Pr. Dumitru Staniloaie
Fil. X, nota 296, pg 276.



Absurdul pitoresc al gandirii postdecembriste ne imbie sa deschidem roetgenul bunului simt si sa privim in jur. Nu va speriati, nu vreau sa va sochez cu scheme si brenduri ortodocse sau filfizonice, ci pur si simplu adresez o provocare mediilor actuale de credinciosi atipici ce bantuie societatile noastre elitiste. Unii se ocupa cu „Aporiile lui Zenon”, adica complexitatile miscarii, ale devenirii spatiului si timpului, altii, culmea….se ocupa cu mestecarea unui colt de paine uscat prin canale insalubre din orasele viitoarei UE, versiunea carpatico danubiano pontica. Care mesteca mai multa metafizica? Care isi propun sa digere mai multe axiome existentialiste? Unsurosul, marginasul, uitatul din canale, sau titratul, scolitul, spray-atul din uiversitatile platibile? Care ajunge oare la o cunoastere dincolo de cunoastere? Aurolacul care tipa ca celalalt locatar fara chirie si titlu de proprietate ii fura jegul de pres cu care se invelea, sau dilentantul cu fruntea de brend geluit care inlocuieste prima pagina din lucrarea de licenta a altuia si o preda cu spaga cuvenita, profesorului cu sprancene stufoase si albe de la facultativa facultate? Intre tainul becalizant si chitantele de la intretinere, asemenea unei dileme Buridaniste ne vom desfasura si noi radiografia prezenta.
Rasaritul speciei noastre e de un absurd apus! Bai, fratele meu, cum poti dormi in patul tau linistit, cu perne antialergice si pilote din puf de pinguin, cand semenul tau se taraste prin bube si canale? Este trist, este actual? E si ce….vei zice! Cum poti tine discursuri patriotice de la pupitre cu senzori, cand sufletul tau ingaduie ca sub sala in care zbieri tu sa traiasca astfel de creaturi pentru care Hristos si a dat nu o picatura (cum se mai predica din amvoane poleite cu foite de aur de prin bisericile megalomane) ci intreg Trupul si Sangele-I Sfant? Cum te poti urca intr-un Mercedes, dupa ce ai tinut in Duminica Vamesului si Fariseului o predica scrisa de prin seminar, cand inca te mai rugai fierbinte si sa ignori fie si cu un ban aruncat in scarba pe Hristos care se tanguie la poarta Biserici? Am vazut cazuri aberante in care cersetori faimosi, adica adevarate „Biblioteci din Alexandria” vremurilor noastre, ajunsi in strada, desi au diplome prin Germania, Italia, Statele Unite, loviti de pantoful cremuit al vreunui popa cu diploma falsificata, agramat si acrit?!(Afiz scuipatului in fata romanilor practicat de cadrele profesorale din schimbul de profesori Romania-Statele unite, cand acestia au fost prelucrati la Ambasada SUA cu sfaturi gen:” sa nu ezitati sa loviti cu piciorul cersetorii din Bucuresti”…” sa mergeti cu geamurile ridicate la masina, deoarece este periculos …” - ei vorbesc de astea…ca un cunoscator va spun ca sunt va de capul lor, la ei acasa! …mi-e scarba de atata pupincurism diplomatic!) Cum sa nu te apuce dragostea de alquaidan ortodocs de-ti vine sa ridici biciul pe care odinioara Hristos (cel mai Terorist pentru farisei si pui de naparci!)l-a folosit din plin in Templu! Ati observat fratilor ca in planul doi, tocmai la rasarit, calculat exact, ireprosabil, poate chiar de ziditori (free-masons?)aproape la fiecare biserica Ortodoxa exista un WC? De nu mai stii la cine te inchini! Pai, da, va rog sa dati inconjor altarului de la Rasarit al fiecarei biserici si sa descoperiti un alt rasarit….WC-ul! La observatia mea rautacioasa, fireste, un popa zice: „Pai, da parinte, e facut acolo sa fie cel mai departe de oamenii care vin in biserica…!”, eu: „Pai, da, dar chiar la Rasarit, calculat cu precizie? De ce nu l a facut mai la dreapta……asa cum trebuia….?” Acela inalta din umerii falsi de sub reverenda din puf de piersica….care fireste nu se sifoneaza si intra intinzand mainile la pupat ca o fata mare! Cine, Dumnezeu a avut aceste idei geniale cu WC-urile la Rasarit? Cine ne obliga sa ne rugam la funduri si escremente? Aceiasi, care L-au rastignit, naimitii satanei si locotenentii neromani!
Sfidam aceste veritabile zabale ale „Calului Troian”, dar in schimb facem cladiri, cat mai multe, cat mai tembele arhitectural, biserici nave spatiale nu alta, cu termopanele prin care soarele ne zambeste trist, cu clopote pe Cd-uri, cu incalzire prin podele, si nu prin suflete, cu pernute pentru dresurile de pret ale doamnelor care mai vin pentru cinci minute la biserica si lasa un pomelnic cu blesteme si rugi pentru afaceri, dar, nu-i asa….cu verzisori sau euroi de pret! Sa nu cumva sa deranjam genunchiul spicluit al credinciosilor nostrii, sau sa-i incomodam cu frigul….sa le fie cat mai cald….si s-a vazut rezultatul…..adorm ca pruncii, nascand astfel un somn al credintei cat monstrul din Lockness. Complexatii oedipi de azi nu mai citesc, nu mai observa, nu-si mai pun intrebari, deoarece NOUL TATUC – NEOCOMUNISMUL UE (un fel de „Big Brother” megaloman sau de „lapte batut al comunismului” - Tutea) gandeste pentru ei. Pentru o sponsorizare, predica devine talk-show, fara sa lezeze urechile patronilor din sala de ceremonii, cum a devenit naosul bisericilor actuale, sau a politicilor vanghelisto-becalo-vadimiste. Asta, pentru ca, doar, doar vor apuca si ei o gura buna, fara chitante (recept-uri) din „Cornul Abundentei” (fonduri Phare, Sapard, etc), cu rahat, fireste ce se intinde inainte si chiar pidos (nic). Nu se ia in calcul strigatul din pustia citadina sau nu si „Darul lui Midas”, cu ale sale efecte secundare mai primejdioase decat chair cauza bolii in sine intra in altare spre ne-zidire. Oare am uitat Legenda lui Manole? Un altar al jertfei se zideste din jertfe pentru Jertfa, nu din prea plinul castigat la Jack Pot, Pocker, Black Jack prin casinourile fostului Mic Paris, devenit acum doar Moulin Rouge de colo pana colo al trepadusilor flausati de la vladici pana la opinci! Macar daca „Drumul Damascului” ar fi fost asfaltat si pavat de elite si nu de sobolani, si flegme de pret valutar, ai fi putut merge cu gandul si visele in zbor, dar, nu…..in aste vremuri totul trebuie sa fie kisch ieftin, zis si modernist, sau post modenist, altfel nu prinde la capetele patrate de azi. „Galaxia Guttenberg” al tuturor domeniilor minunate din cultura romana a fost deposedata abuziv de pitice negre sau chiar gauri negre ce absorb toata lumina ce cuteaza a calatorii prin vecinatate….preferam, sincer sa vad bodegile faimoase pline de scriitori si elite decat barurile fluorescente manelizatoare de azi…la fel: preferam sa vad Uniuni adevarate de scriitori decat Adunaturi de turnatori cu diplome si teancuri invechite si prafuite de carti SH. „Idele lui Marte” se tes printre acestia ce in loc sa fie „Farul din Alexandria” al nemului care i-a zamislit in definitiv, se improsca ca porcii dupa ce ani de-a randul au dat cu subsemnatul pe la politrucii talmudisti: Makarenco si Anutza Pauker & Co. „Iubirea lui Narcis” („Iubirea de sine, uraste totul”, Sf Ioan Damaschinul), egoismul cel mai acerb, rade had si nu lasa pe nimeni sa razbata prin sine, daca nu sunt de acord cu osanalele si piptanatul perilor lor de maimuta bleaga. „Moartea lui Iisus s-a facut momeala satanei”(Filocalia III, nota 93, pg 471-472)…Hannibal-ceste jurand vom duce pana la capat jertfa neamului si vom scutura matreata puturoasa a celor ce-si dau uiumul satanei, fie din ce domeniu trandavesc sau uneltesc. Va promitem!!!
Sa intelegeti bine, caldiceilor tulburi, chiar daca parem obiditi si invinsi, vom razbate prin „Labirintul lui Dedal”, locul ratacirii si confuziei maximale, condusi de „Firul Ariadnei”, calauza salvatoare ca fie ce o fi suntem os de eroi si viteji, ADN ul sufletesc este de nebiruit…indiferent cat s-a diluat esenta, ceva tot mai ramane.
Asadar, sa depasim dilema magarusului buridanist si sa ne hotaram, noi astia care stim ca paradigma democratica este gaunoasa, tocmai pentru ca i se substituie fraudulos cantitatea, calitatii. Rasaritul ca si inchinarea sa nu ne fie la WC ul freemasonist ci la Rasaritul rasariturilor….Hristos, care ne cheama la „Iisusiaticul chip si la hristoidica asemanare” pe toti si unii pe altii!


Acelasi pentru cei care ma stiu,
Oricine pentru altii,
Pr Iulian Gavriluta