“Cu timpul , vai!si piatra se macina si fierul:
Mai tare decat timpul pe lume nu-I nimic!
Dar scrisu-nfrunta timpul!”
(Ovidiu)





Aron Pumnul:mentorul unui geniu




“Cele mai frumoase zile din viata sunt acelea pe care le inchidem in cripta amintirilor.”spunea Garabet Ibraileanu , iar acelasi critic literar definea amintirea ca fiind “o muzica ce vine de undeva,de dincolo de orizont…”De nenumarate ori,in viata, suntem coplesiti de aceasta “muzica”ce uneori pare a veni din alta lume,aducandu-ne in fata ochilor uneori imagini parca uitate de o vesnicie,alteori persoane ce altadata au facut parte din existenta noastra , iar acum sunt departe… persoane al caror destin s-a intersectat la un moment dat cu destinul nostru , marcandu-ne existenta , fie cu un sfat,fie cu o indrumare,ajutandu-ne sa trecem peste obstacole si sa ne urmam firul vietii noastre umbrit de diferite piedici. Un astfel de rol a jucat cu siguranta si Aron Pumnul in viata marelui nostru poet national , caci el a fost cel care i-a descoperit talentul si l-a indrumat spre cariera literara.
“Imbraca-te in doliu,frumoasa Bucovina,/Se stinse un luceafar,se stinse o lumina/Se stinse o dalba stea!”Oare care versuri pot exprima mai bine durerea lui Eminescu la moartea mentorului sau,la moartea lui Aron Pumnul?”Te-ai dus,te-ai dus din lume o !geniu nalt si mare/Colo unde te-asteapta toti ingerii in cor.”Oare care cuvinte pot trasmite mai bine suferinta poetului nostru national? la pierderea irevocabila a indrumatorului sau spiritual?
Au trecut mai bine de o suta de ani de cand Aron Pumnul a trecut in nefiinta,lasand in urma un discipol ce il va regreta mereu si un popor ce il va aminti de-a pururi in paginile istoriei nationale , “ca o muzica ce vine de uneva ,de departe…”
Au trecut mai bine de o suta de ani de cand Blajul deplange moartea unei personalitati mereu prezente spiritual , “ca o muzica ce vine de uneva ,de departe…”
Au trecut mai bine de o suta de ani de cand mentorul poetului nostru national s-a stins din viata , dar a ramas in sufletul marelui poet pana in ultima clipa a existentei sale , “ca o muzica ce vine de uneva ,de departe …”
In vremea cand in Transilvania Scoala Ardeleana ia amploare , sustinand originea latina a poporului si a limbii romane si indrumand poporul , dar mai ales pe fiii taranilor, spre eruditie si studii in scolile ce tocmai se deschisesera , in mijlocul acestor imprejurari sociale,se va naste la 27 noiembrie 1818,in comuna Cuciulata,judetul Brasov,Aron Pumnul,intr-o familie de tarani iobagi.In 1832 va urma cursurile scolii primare din Odorhei,iar apoi cursurile gimnaziului greco-catolic din Blaj.In 1941 se inscrie la Cursurile de filosofie de la Liceul piarist dinj Cluj,pe care le termina cu succes.Dovedindu-se dornic de invatatura,va obtine o bursa pentru a studia teologia la
Colegiul “Sfanta Barbara “din Viena , urmand ca mai apoi sa fie numit profesor de filosofie la Gimnaziul din Blaj , unde se va forma nu numai ca filosof , dar si ca remarcabil pedagog ,dominat de ideile filosofice ale iluminismului francez si admirator al
lui Kant , Aron Pumnul se face remarcat printre profesorii din Blaj , iar orele tinute de el devin adevarate lectii de patriotism , telul sau suprem fiind iluminarea poporului.Ca om de cultura , Aron Pumnul va publica numeroase articole literare si filologice:”Literele corespunzatoare firei limbei romanesti si inca ceva” aparut in “Foaia pentru minte , inima si literatura” sau articolul cu tenta patriotica din “Invatatorul poporului” numit foarte sugestiv “Viata maciunei romane , dulceata limbei si a simtamintelorei”.
Ajuns la Cernauti , Aron Pumnul va ocupa catedra de limba si literatura romana , catedra proaspat infiintata.Desi bolnav , are obiceiul de a tine in gazda tinerii invatacei de la gimnaziu , printre care se vor afla si fratii Eminovici. Cel mai mult il indrageste pe Mihai si pe care in va considera copilul sau de suflet. Profesorul este impresionat de setea tanarului pentru stiinta si cunoastere , dar mai mult il uimeste aviditatea cu care reuseste sa citeasca intreaga biblioteca a lui Aron Pumnul.Descoperind talentul lui Mihai , acesta in incurajeaza sa scrie versuri si sa isi cultive calitatiile literare.Este primul mentor al marelui poet , este prima persoana care i-a fost alaturi si care l-a indrumat catre literatura , fara de care Eminescu nu ar fi fost azi marele nostru poet national , caci pasii i-au fost calauziti de o mare personalitate!Destinul unui Eminescu nu ar fi fost azi destinul unui geniu fara obladuirea lui Aron Pumnul ,dupa cum si Gothe afirma in scrierile sale referitor la destin : “Ca biciuiti de spirite nevazute,alearga caii solari ai timpului cu carul usor al destinului nostru si noua nu ne ramane decat sa tinem strans franele , hotarati si curajosi , si sa cotim , cand la dreapta,cand la stanga , ferind rotile , ici de o piatra , colo de o rasturnare.Unde merge , cine o stie?Cand abia isi aminteste de unde a venit!”